Cum a prezis îngerul, sulul a fost dulce ca mierea în gura lui, dar amar în stomacul lui. Pentru credincios, este dulce să citească despre hotărârea lui Dumnezeu de a-Şi proslăvi Fiul, care a fost cândva răstignit. A fost dulce să citească despre timpul când relele pământului vor fi îndreptate. Dar mai este şi amărăciune în legătură cu studiul profeţiei. Este amărăciunea judecăţii de sine, pe care o produc Scripturile profetice. Este amărăciunea de a privi judecăţile ce se vor abate curând peste iudaismul şi creştinismul căzute în apostazie. Şi apoi mai este amărăciune în trecerea în revistă a pierzării eterne de care vor avea parte toţi cei care-L resping pe Mântuitorul.