Se pare că Ioan îi scrisese bisericii pe această temă, dar scrisoarea a fost interceptată de un om, pe nume Diotref, care avea o părere exagerat de înaltă despre importanţa sa. Era, practic, un dictator în adunare. Păcatul lui consta în mândria sa, în eul său exacerbat şi în gelozia sa violentă faţă de ceea ce considera el drept propriile sale drepturi - pe care negreşit el le va fi apărat sub motivaţia de autonomie a bisericii locale. Diotref uitase că Cristos este Capul bisericii - dacă a ştiut vreodată acest lucru! El uitase că Duhul Sfânt este Vicarul sau Reprezentantul lui Cristos în cadrul bisericii. Nici un om nu are dreptul de a-şi asuma conducerea, de a lua decizii, de a primi sau de a refuza să primească. O atare conduită este papism şi Dumnezeu o urăşte. Negreşit Diotref şi-a scuzat purtarea pe temeiul faptului că el lupta pentru interesele bisericii. Dar asta a fost, desigur, o minciună! El producea daune nespus de mari adevărului refuzând să-l primească pe apostol, sub pretextul că este „credincios" lui Dumnezeu. Şi nu numai pe Ioan, ci şi pe alţi credincioşi îi refuza.