Când apostolul a spus că Domnul îl va scăpa de orice lucrare rea, el nu a înţeles prin aceasta că va fi izbăvit pe timp nedefinit de execuţie. El ştia că clipa morţii sale se apropia (versetul 6). Ce a vrut atunci să spună prin aceste cuvinte? Negreşit sensul este că Domnul îl va salva de a face vreun lucru care să păteze ultimele zile ale mărturiei sale. Domnul îl va izbăvi de pericolul unei retractări sau de a se lepăda de El; îl va păzi de laşitate sau de orice formă de prăbuşire morală.
Nu numai atât, dar Pavel era sigur că Domnul îl va păstra pentru împărăţia Sa cerească. Împărăţia cerească nu se referă aici la Domnia de o mie de ani pe pământ a lui Cristos, ci chiar la cer, unde domnia Domnului este desăvârşit recunoscută. Aici apostolul izbucneşte în slăvirea lui Dumnezeu, în vecii vecilor.
În vecii vecilor înseamnă textual: „până în veacurile veacurilor", cuvintele reprezentând cea mai puternică expresie de veşnicie posibilă în limba greacă. Tehnic, nu există „veacuri" în veşnicie, dar întrucât mintea omenească nu are posibilitatea să conceapă ideea de atemporalitate sau absenţă a timpului, este nevoit să recurgă la expresii existente pentru perioada actuală, a trăirii în timp.