Una din cele mai amare experienţe din slujirea creştină este de a fi uitat şi părăsit de cei ce ţi-au fost cândva colaboratori apropiaţi în lucrarea Domnului.
Dima fusese prietenul lui Pavel, un frate de credinţă şi colaborator al său. Dar acum Pavel era la închisoare, creştinii erau persecutaţi iar climatul politic nu prevestea nimic bun pentru creştini. În loc să iubească arătarea Domnului, Dima s-a îndrăgostit de lumea aceasta şi astfel l-a părăsit pe Pavel, plecând la Tesalonic. Asta nu înseamnă neapărat că Dima a renunţat la profesiunea de credinţă, devenind apostat. Nici nu înseamnă că nu mai era un credincios adevărat. Probabil teama de a nu i se întâmpla vreun rău l-a făcut să alunece de la credinţă.
Apostolul adaugă apoi că Crescens s-a dus în Galatia iar Tit în Dalmaţia. Nu găsim nici o urmă de dojana în aceste cuvinte; poate că acestea au fost locuri de slujire creştină. Aceasta este singura dată când este pomenit Crescens în Biblie (al cărui nume înseamnă „cel care creşte") - Nu deţinem alte date despre el. Acest lucru ar trebui să fie o încurajare pentru toţi credincioşii. Indiferent cât de umilă ar fi poziţia ocupată în viaţă, chiar şi dacă nu am fost decât simpli curieri pentru Domnul, fapta noastră nu va trece neobservată sau ne-răsplătită.