Pe dinafară, oamenii aceştia par religioşi, făcând caz de creştinismul lor, dar acţiunile lor sunt mai grăitoare decât cuvintele lor. Prin comportarea lor ne-evlavioasă, ei demonstrează că trăiesc o minciună. Nu este nici o dovadă a puterii lui Dumnezeu în viaţa lor. Chiar dacă s-a produs o anumită reformă în viaţa lor, nu a existat o regenerare adevărată, o autentică naştere din nou. Weymouth traduce astfel acest verset: „Ei întreţin în continuare acest simulacru de pioşenie, dar îi exclud puterea." Iar Moffatt traduce în felul următor: „Deşi întreţin o formă de religie, ei nu au nimic de a face cu aceasta ca o forţă (în viaţa lor)." Phillips redă versetul astfel: „Ei menţin această faţadă de «religie», dar purtarea lor neagă validitatea ei."
Cu alte cuvinte, ei doresc să fie religioşi şi, totodată, să continue practicarea păcatelor lor (cf. Apocalipsa 3:14-22). Hiebert ne previne: „Găsim aici o înfricoşătoare înfăţişare a creştinătăţii apostate, un nou păgânism ce se deghizează sub numele de creştinism."
De toţi aceşti oameni Timotei este îndemnat să se depărteze. Acestea sunt vasele descrise în capitolul precedent, de care el trebuie să se curăţească.