Când Pavel se referă la toată Scriptura, negreşit el are în vedere întreg Vechiul Testament, dar şi acele părţi din Noul Testament care existau deja. La 1Timotei 5:18, el citează din evanghelia după Luca 10:7, tratând-o ca pe Sfânta Scriptură. Iar Petru, la rândul lui, numeşte epistolele lui Pavel Scripturi (2Petru 3:16). Astăzi suntem îndreptăţiţi să aplicăm versetul la întreaga Biblie.

Acesta este unul din cele mai importante versete din toată Biblie pe tema inspiraţiei. El ne învaţă că Scripturile, sunt insuflate de Dumnezeu (în greacă termenul este: theopneustos) (că Dumnezeu a turnat suflarea Lui în ele). În chip miraculos, El a comunicat cuvântul Lui oamenilor, conducându-i în redactarea sa, pentru a fi păstrat pentru toate generaţiile. Ceea ce au scris aceştia a fost însuşi cuvântul lui Dumnezeu, inspirat şi infailibil. Deşi este adevărat că în acest act nu s-a suprimat stilul literar al fiecăruia dintre redactorii cuvântului lui Dumnezeu, tot atât de adevărat este că însăşi cuvintele folosite de ei au fost cele date lor de Duhul Sfânt. Astfel citim la 1Corinteni 2:13: „Şi rostim aceste lucruri nu în cuvinte învăţate de înţelepciunea omenească, ci cu cele învăţate de Duhul Sfânt; comparând lucrurile spirituale cu cele spirituale" (verset redat după versiunea engleză, n.tr.). Dacă e să reţinem ceva din acest verset, atunci în primul rând trebuie să reţinem că scriitorii inspiraţi au folosit CUVINTELE învăţate de Duhul Sfânt. Asta se înţelege prin inspiraţie verbală.

Scriitorii Bibliei nu au dat lucrurilor interpretarea lor particulară, ci au scris mesajul transmis lor de către Dumnezeu. „Ştiind mai întâi că nici o profeţie din Scriptură nu este de o interpretare particulară, căci nici o profeţie nu a fost adusă prin voia omului, ci oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit fiind mişcaţi de Duhul Sfânt" (2Petru 1:20,21).

Este fals să se afirme că Dumnezeu doar le-a dat gândurile respective scriitorilor individuali, permiţându-le apoi să exprime aceste gânduri în cuvintele lor proprii. Adevărul susţinut fără echivoc de Scripturi este că însăşi cuvintele iniţial transmise de Dumnezeu oamenilor au fost insuflate de Dumnezeu.

Pentru că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, ea este de folos. Fiecare porţiune din ea este de folos. Deşi mulţi se întreabă în legătură cu unele genealogii sau pasaje obscure, mintea învăţată de Duhul îşi va da însă seama că există hrană spirituală în fiecare cuvânt ce a ieşit din gura lui Dumnezeu.

Biblia este de folos ca să înveţe. Ea ne prezintă mintea (gândirea) lui Dumnezeu cu privire la teme cum ar fi Treimea, îngerii, omul, păcatul, mântuirea, sfinţirea, biserica şi evenimentele viitoare.

Apoi ea este de folos să mustre (în versiunea română: „să convingă", n.tr.). Pe măsură ce citim Biblia, constatăm că ne arată cu precizie acele lucruri din viaţa noastră ce nu sunt plăcute lui Dumnezeu. De asemenea, ea este de folos pentru infirmarea învăţăturilor greşite şi pentru răspunsurile care trebuie date ispititorului.

Apoi cuvântul lui Dumnezeu e de folos să îndrepte. El nu numai că ne scoate în evidenţă ce este greşit, ci prezintă şi calea prin care se poate îndrepta această greşeală. De pildă, Scripturile nu spun doar: „Cine fură să nu mai fure", ci adaugă: „Mai degrabă, să lucreze cu mâinile sale cea ce este bine, pentru ca să aibă să dea la cel ce duce lipsă." Prima parte a versetului am putea-o considera mustrarea, iar a doua îndreptarea.

În fine, Biblia este de folos ca să instruiască în neprihănire. Harul lui Dumnezeu ne învaţă să trăim o viaţă evlavioasă, dar cuvântul lui Dumnezeu prezintă în amănunt lucrurile din care e alcătuită o viaţă evlavioasă.