Or, tocmai pentru că a vestit evanghelia schiţată în versetul 8 era acum Pavel întemniţat în lanţuri într-o închisoare romană. El era privit ca un răufăcător, ca un infractor de drept comun. Şi dacă stăm bine să ne gândim, existau multe lucruri care l-ar fi putut descuraja. Nu numai că guvernul roman era hotărât să-l condamne la moarte, dar chiar şi unii dintre prietenii lui creştini l-au părăsit.
Şi totuşi, în pofida acestor împrejurări amare, duhul fericit al lui Pavel se înalţă deasupra zidurilor carcerei. El uită jalnica lui stare pământească, când îşi aminteşte că cuvântul lui Dumnezeu nu este în lanţuri. După cum a spus, atât de frumos, şi Lenski: „Glasul viu al apostolului putea fi înecat în propriul sânge, dar ceea ce a rostit Dumnezeu prin el încă răsună în toată lumea." Toate oştile lumii nu vor putea împiedica răspândirea cuvântului lui Dumnezeu. E ca şi când ar încerca să oprească ploaia sau zăpada să cadă pe pământ (Isaia 55:10,11). Harvey spune:
„Cu o energie irezistibilă şi divină, cuvântul lui Dumnezeu înaintează în drumul său triumfător, în pofida faptului că apărătorii săi suferă întemniţări şi chiar martiriu. Oamenii mor, dar Cristos şi evanghelia Sa trăiesc şi triumfă de-a lungul veacurilor.”