Ostaşul descris în acest verset este cel aflat în serviciu activ. Ba mai mult, el este chiar în mijlocul luptei încinse. Nici un ostaş aflat în împrejurări atât de grele nu se încurcă în treburile acestei vieţi.
Să însemne oare aceasta că cei ce sunt în slujba Domnului nu trebuie să se angajeze deloc în ocupaţii seculare? Nicidecum nu acesta e sensul versetului, căci Pavel însuşi a lucrat la confecţionarea de corturi, paralel cu predicarea evangheliei şi sădirea de biserici. El a mărturisit că şi-a purtat de grijile pământeşti cu propriile sale mâini.
Accentul trebuie pus pe cuvântul încurcă. Ostaşul nu trebuie să permită împrejurărilor obişnuite ale acestei vieţi să devină obiectul principal al existenţei sale. De pildă, el nu trebuie să facă scop suprem în viaţă din agonisirea hranei şi a îmbrăcăminţii. Mai degrabă, slujirea lui Cristos trebuie să ocupe locul primordial în viaţa lui, celelalte lucruri ale acestei vieţi fiind ţinute pe plan secund. Kelly spune: „A te încurca în afacerile acestei vieţi înseamnă a renunţa la separarea de lume, ocupând un loc în afacerile externe, ca un partener autentic al acesteia."
Un ostaş aflat la datorie rămâne într-o stare de expectativă, gata să primească ordine de la cartierul general, căci doreşte să-i fie plăcut celui care l-a înrolat la oaste. Desigur, credinciosul a fost înrolat de Domnul şi dragostea noastră pentru El trebuie să ne facă să nu ne angrenăm în lucrurile acestei lumi.