Timotei nu numai că trebuie să separe de cei nelegiuiţi, ci trebuie să se separe de poftele cărnii (firii). Poftele tinereţii se referă probabil nu numai la apetiturile fizice, ci şi la pofta după bani, faimă şi plăceri. Aici sunt cuprinse probabil şi dorinţa de a ni se face pe voie, impacienţa, mândria şi uşurătatea. Cum am arătat, se crede că Timotei avea cam treizeci şi cinci de ani, în această perioadă. Prin urmare, poftele tinereţii nu înseamnă neapărat acele pofte ce-i caracterizează de obicei pe adolescenţi, ci se referă la toate dorinţele rele (ne-sfinte) care i se înfăţişează unui slujitor al Domnului, căutând să-l abată de la cărarea curăţiei şi a neprihănirii.
Lui Timotei i se spune nu doar să fugă, ci şi să urmărească. Adică latura negativă şi cea pozitivă. El trebuie să urmărească neprihănirea. Adică toate relaţiile lui cu semenii, şi cu cei mântuiţi, şi cu cei nemântuiţi, trebuie să fie caracterizate de onestitate, dreptate şi corectitudine.
Credinţa ar putea însemna aici credincioşie sau integritate absolută. Pe de altă parte, ar putea cuprinde şi o bizuire permanentă pe Domnul. Hiebert o numeşte: „o încredere sinceră şi dinamică în Dumnezeu."
Dragostea nu se poate limita aici doar la dragostea faţă de Dumnezeu, ci trebuie să cuprindă şi dragostea pentru fraţi şi pentru lumea de păcătoşi pierduţi. Dragostea întotdeauna se gândeşte la alţii; este esenţialmente altruistă, ne-egoistă.
Pacea transmite ideea armoniei şi compatibilităţii.
Aceste virtuţi trebuie urmărite împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. După cum în versetul 21, Timotei a fost prevenit să se despartă de oamenii răi, tot aşa aici i se spune să se asocieze cu creştinii care umblă în curăţie înaintea Domnului. El nu trebuie să urmeze virtuţile vieţii creştine în izolare, ci trebuie să-şi ocupe locul ca membru în Trupul lui Cristos, căutând să lucreze cu ceilalţi membri pentru binele Trupului.