Gândindu-se la Imeneu şi Filet şi la învăţătura falsă propagată de aceştia, Pavel îşi dă seama că peste biserică vor veni zile întunecate. În biserica locală au fost primiţi necredincioşi. Viaţa duhovnicească a atins o temperatură atât de scăzută încât adesea e greu de deosebit creştinii adevăraţi de cei ce doar se intitulează creştini. Creştinătatea este un amestec amorf, care produce în jur o devastatoare stare de confuzie.
În mijlocul unei asemenea stări, Pavel găseşte mângâiere în asigurarea că temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită. Unii au sugerat că ar fi vorba de biserica adevărată. Alţii spun că expresia se referă la făgăduinţa lui Dumnezeu, la credinţa creştină sau la doctrina alegerii. Dar oare nu este cât se poate de limpede că temelia lui Dumnezeu se referă la tot ceea ce face Domnul. Dacă El trimite cuvântul Său, nimic nu poate opri răspândirea iui, cum spune Hamilton Smith:
„Nici un eşec al omului nu poate muta din loc temelia pusă de Dumnezeu, după cum nu-L poate împiedica pe Dumnezeu să-Şi aducă la îndeplinire ceea ce a început. Cei care sunt ai Domnului, deşi sunt ascunşi în masa de oameni, nu vor putea fi, în cele din urmă, pierduţi."( Atât textul critic, cât şi textul majoritar: „Domnul" în loc de „Cristos", ceea ce face textul să se apropie de Numeri 16:5)
Temelia lui Dumnezeu are o pecete cu două feţe, cea divină şi cea umană. Dinspre faţa divină, Domnul îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui. El îi cunoaşte, nu numai în sensul recunoaşterii, ci şi al aprobării şi aprecierii lor. Lenski spune că El îi cunoaşte „cu dragoste efectivă şi cuprinzătoare". Latura umană a peceţii constă în faptul că oricine rosteşte Numele Domnului trebuie să se depărteze de fărădelege. Cu alte cuvinte, cei ce mărturisesc că sunt creştini pot dovedi realitatea mărturiei lor prin viaţa de sfinţenie şi evlavie pe care o trăiesc. Creştinul adevărat nu trebuie să aibă nimic de a face cu fărădelegea.
Pecetea este semnul distinctiv, indicând dreptul de proprietate asupra unui obiect şi o emblemă de garanţie şi securitate. Astfel pecetea de pe temelia lui Dumnezeu semnifică dreptul Lui de proprietate asupra celor care sunt credincioşi adevăraţi şi garanţia că toţi cei ce au fost convertiţi vor dovedi realitatea noii lor vieţi prin depărtarea de fărădelege.