Într-o privinţă, mai este adevărat şi în cazul tuturor creştinilor că ei îndură şi că vor şi domni împreună cu Cristos. Credinţa adevărată are întotdeauna calitatea de permanenţă şi în acest sens toţi credincioşii îndură.
Dar nu trebuie scăpat din vedere nici faptul că nu toţi vor domni cu Cristos în acelaşi grad. Când El va reveni pe pământ, ca să domnească, sfinţii Lui vor reveni împreună cu El, împărţind această domnie. Dar gradul de răspândire al domniei fiecăruia va depinde de credincioşia cu care L-a slujit în viaţa de acum.
Pe cei care îl tăgăduiesc pe El şi Cristos îi va tăgădui. În acest verset nu este vorba despre o tăgăduire trecătoare a Mântuitorului, sub presiune, cum a fost în cazul lui Petru, ci una permanentă, susţinută de regulă. Aceste cuvinte se referă la un necredincios - unul care niciodată nu L-a îmbrăţişat pe Domnul Isus prin credinţă. De toţi aceştia se va lepăda Domnul în acea zi, indiferent cât de pioase ar fi fost cuvintele mărturisirii lor.