Versetele 11-13 sunt considerate de unii ca făcând parte dintr-o cântare creştină din era primară. Dacă aşa stau lucrurile sau nu, ele ne prezintă fără doar şi poate câteva principii neflexibile cu privire la relaţia omului cu Domnul Isus Cristos. Hiebert scrie:
„Adevărul central al acestor afirmaţii pline de miez este că credinţa în Cristos îl identifică pe credincios cu El în toate, în timp ce necredinţa îi separă cu tot atâta certitudine pe oameni de El."
Acesta este al patrulea cuvânt demn de crezare în epistola lui Pavel către Timotei.
Primul principiu este că dacă am murit cu Cristos, vom şi trăi împreună cu El. Acest lucru este valabil în cazul tuturor credincioşilor. În sens duhovnicesc, noi am murit împreună cu El în clipa în care ne-am pus încrederea în El ca Mântuitor al nostru. Noi am fost îngropaţi cu El şi am înviat dintre cei morţi împreună cu El. Cristos a murit ca Reprezentant şi înlocuitor al nostru. Noi trebuia să fi murit pentru păcatele noastre, dar Cristos a murit în locul nostru. Dumnezeu ne socoteşte ca pe unii care am murit împreună cu E1 şi asta înseamnă că vom şi trăi cu El în cer.
Poate că acest verset se aplică şi la cei care mor ca martiri creştini. Cei care îl urmează în acest fel în moarte îl vor urma la fel şi în înviere.