Apostolul l-a îndemnat pe Timotei să fie plin de râvnă (versetul 6,7) şi curaj (versetul 5). Acum Pavel explică de ce este aceasta singura atitudine raţională pe care o putem adopta - care se regăseşte în minunatele relaţii, statornicite în har, prin care tratează Dumnezeu cu noi. Mai întâi, El ne-a mântuit. Asta înseamnă că ne-a izbăvit de pedeapsa păcatului. Apoi El ne izbăveşte necontenit de puterea păcatului iar într-o zi ne va izbăvi de însăşi prezenţa păcatului. De asemenea, El ne-a eliberat de lume şi de Satan.

În plus, Dumnezeu ne-a chemat cu o chemare sfântă. Nu numai că ne-a izbăvit de rău, ci ne-a înzestrat cu toate binecuvântările duhovniceşti în locurile cereşti în Cristos Isus. Chemarea sfântă a creştinului este descrisă amănunţit în capitolele 1-3 din Efeseni, dar mai cu seamă în capitolul 1. Acolo aflăm că suntem aleşi, predestinaţi, fii adoptaţi, acceptaţi în Preaiubitul, răscumpăraţi prin sângele Lui, iertaţi, pecetluiţi cu Duhul Sfânt şi ni s-a dat arvuna moştenirii noastre. (Pe lângă această chemare sfântă, noi mai avem şi o chemare înaltă, Filipeni 3:14 şi o chemare cerească, Evrei 3:1.)

Această mântuire şi chemare nu sunt după faptele noastre. Cu alte cuvinte, ele ne-au fost dăruite prin harul lui Dumnezeu. Asta înseamnă că nu le-am meritat, că, de fapt, meritam exact contrariul. Şi nici nu le puteam dobândi prin merite, după cum nici nu le-am căutat. Ci Dumnezeu ni le-a dăruit fără plată, necondiţionat şi fără să ne ceară vreun preţ.

Acest lucru e explicat în continuare de cuvintele: după planul şi harul Lui. Oare de ce i-a iubit Dumnezeu pe păcătoşii nelegiuiţi atât de mult încât a fost dispus să-L trimită pe propriul Său Fiu să moară pentru ei? Ce L-a determinat să plătească un preţ atât de mare, ca să-i salveze de iad şi să-i ducă în cer, pentru a petrece veşnicia alături de El? Singurul răspuns posibil este: după planul şi harul Lui. Motivul care a stat la baza acţiunii Lui nu stă în noi, ci în inima Lui nespus de mare şi plină de iubire. Ne-a iubit pentru că ne-a iubit!

Bunăvoinţa Sa ne-a fost dată în Cristos Isus înainte de a fi început timpul. Asta înseamnă că în veşnicia trecută, Dumnezeu a hotărât acest minunat plan al mântuirii. El a decis să-i mântuiască pe păcătoşii vinovaţi prin lucrarea înlocuitoare a scumpului Său Fiu. El S-a hotărât să ofere viaţa veşnică tuturor celor ce aveau să-L primească pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor. Metoda prin care puteam noi fi mântuiţi a fost concepută nu numai înainte de a ne naşte noi, ci înainte de a fi început timpul.