Datorită familiei evlavioase din care provenea şi propriei sale credinţei, Timotei este îndemnat să înflăcăreze darul lui Dumnezeu care este în el. Nu ni se spune în ce consta darul lui Dumnezeu. Unii cred că se referă la Duhul Sfânt. Alţii sunt de părere că a fost o deprindere anume pe care i-a conferit-o Domnul pentru o slujbă creştină deosebită - de pildă, darul de evanghelist, pastor sau învăţător. Din textul epistolei reiese clar că Timotei fusese chemat la slujba creştină, fiind în acest sens înzestrat cu un dar special. Aici el este îndemnat să înflăcăreze darul. Să nu se lase descurajat de starea generală de decădere din jurul lui. După cum este prevenit să nu facă din slujirea lui pentru Domnul o simplă ocupaţie, să nu-şi desfăşoare lucrarea mecanic, ca pe o rutină comodă. Mai degrabă, este îndemnat să dea tot mai multă posibilitate de exprimare darului său, pe măsură ce zilele sunt tot mai sumbre.

Darul acesta fusese sădit în Timotei prin punerea mâinilor apostolului. A nu se confunda această punere a mâinilor cu serviciul de ordinare practicat actualmente în cercurile clerice. Cuvintele din versetul de faţă au exact sensul transmis: anume că darul i-a fost încredinţat lui Timotei în momentul în care Pavel şi-a pus mâinile peste el. Apostolul a fost canalul prin care i s-a conferit lui Timotei acest dar.

În acest moment se ridică imediat întrebarea: „Se mai petrece acest lucru şi în vremea noastră?" Răspunsul este: nu. Puterea de a conferi un dar prin punerea mâinilor i-a fost dată lui Pavel ca apostol al lui Isus Cristos. Întrucât azi nu mai avem apostoli în acelaşi înţeles al cuvântului, nu mai avem puterea de a săvârşi minuni apostolice.

Versetul acesta trebuie studiat în legătură cu 1Timotei 1:18 şi 4:14. Însăilând aceste trei versete, constatăm următoarea ordine a desfăşurării evenimentelor, reliefată de E. W. Vine.

„Prin rostire apostolică, Pavel a fost călăuzit să se îndrepte spre Timotei, ca spre unul ridicat (de Domnul) în vederea unei slujiri speciale. Printr-un act formal din partea apostolului, Domnul l-a înzestrat pe Timotei cu un dar. Bătrânii au recunoscut ceea ce a făcut Dumnezeu prin punerea mâinilor lor. Iar acţiunea aceasta nu a constituit un act de ordinare, prin care să se transmită un dar sau o funcţie ecleziastică.”

Sau, cum rezumă Stock: „Darul a fost transmis «prin» mâinile lui Pavel, dar «cu» mâinile presbiterilor."