Într-un fel sau altul Pavel va fi luat cunoştinţă despre credinţa neprefăcută a lui Timotei. Credinţa sa era autentică, sinceră şi adevărată, ne-ascunsă după nici o mască (termenul grec pentru „autentic" este, textual: „ne-ipocrit". Prin derivaţie, un ipocrit este un actor care răspunde de sub (hypo) masca lui).
Dar Timotei nu a fost primul din familia lui care a primit mântuirea. Se pare că bunica lui evreică Lois auzise vestea bună a mântuirii şi îl primise pe Domnul Isus ca pe Mesia. Iar fiica ei Eunice, evreică şi ea (Fapte 16:1), devenise de asemenea creştină. În felul acesta, Timotei a ajuns să cunoască marile adevăruri ale credinţei creştine, reprezentând a treia generaţie din acea familie care şi-a pus încrederea în Mântuitorul. Nu ni se spune nimic în Scriptură dacă tatăl lui Timotei era convertit.
Deşi mântuirea nu se poate moşteni de la părinţi credincioşi, este totuşi adevărat că în Scriptură există acest principiu al familiei creştine. Se pare că lui Dumnezeu îi face plăcere să mântuiască familii întregi. Nu este voia Lui ca vreun membra al acestor familii să lipsească din ceata celor mântuiţi.
Observaţi ce spune apostolul, că credinţa a locuit în Lois şi Eunice. Cu alte cuvinte, ea nu a fost un oaspete ocazional, ci o prezenţă necurmată în viaţa lor. Pavel era încredinţat că tot aşa stăteau lucrurile şi cu Timotei. Era o credinţă autentică, pe care Timotei avea s-o exercite neabătut, în pofida tuturor încercărilor la care avea să fie supus din pricina ei.