În stilul său caracteristic, Pavel izbucneşte acum în exclamaţii de mulţumire. Să nu uităm unde se afla pe când înălţa aceste mulţumiri: În carcera de la Roma, unde fusese întemniţat pentru propovăduirea evangheliei, fiind tratat acum ca un deţinut de drept comun. Credinţa creştină era în această perioadă supusă de către guvernul roman unui val de reprimare făţişa. Mulţi creştini fuseseră omorâţi până la această dată. În pofida acestor împrejurări vitrege, Pavel găseşte resursele de a-şi începe Scrisoarea către Timotei cu cuvintele: „îi mulţumesc lui Dumnezeu!"

Apostolul îl slujea acum pe Dumnezeu cu o conştiinţă curată, cum făcuseră şi strămoşii lui. Deşi strămoşii lui nu erau creştini, ei erau credincioşi în Dumnezeul Cel viu. Ei I se închinau Lui şi căutau să-l slujească. Ei nutreau „nădejdea în învierea morţilor", cum arătase Pavel la Fapte 23:6. De: aceea a putut el afirma, mai încolo, la Fapte 26:6, a: „Şi acum sunt aici ca să fiu judecat pentru nădejdea făgăduinţei pe care Dumnezeu a făcut-o părinţilor noştri şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte."

Astfel Pavel avea temei să spună că slujirea sa faţă de Domnul se desfăşura după pilda strămoşilor săi. Termenul întrebuinţat de el pentru verbul a sluji (termenul grec este latreuo, înrudit cu latreia, „închinare" (cf. englezescul „mariolatry", adorarea Mariei) se referă la loialitate şi devotament. El dădea deplină recunoaştere Dumnezeului Celui adevărat.

În continuare Pavel se referă la necontenita pomenire a lui Timotei în rugăciunile sale, zi şi noapte. Ori de câte ori marele apostol stătea de vorbă cu Domnul în rugăciune, îşi amintea de preaiubitul şi tânărul său colaborator, pomenindu-i numele înaintea Tronului de Har. Pavel ştia că sorocul slujirii sale se apropia cu repeziciune de sfârşit. El ştia că Timotei va rămâne - omeneşte vorbind - singur, trebuind să ducă mai departe mărturia sa pentru Cristos. El cunoştea dificultăţile cu care va fi confruntat, ceea ce-l îndemna să se roage necontenit pentru acest tânăr ostaş al credinţei.