Aceeaşi evanghelie, cea fost concepută în eternitate, a fost revelată în timp. A fost revelată prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Cristos. În zilele când Se afla în trup (pe pământ), El a propovăduit în public vestea bună a mântuirii, învăţându-i pe oameni că El trebuie să moară, să fie îngropat şi să învie din morţi, pentru ca Dumnezeu să-i poată mântui, cu dreptate, pe păcătoşi.

El a abolit moartea. Cum vine asta, când noi ştim că moartea este încă o prezenţă atât de vizibilă pe pământ? Versetul subliniază ideea că El a anulat moartea sau a dezafectat-o, a scos-o din funcţie. Înainte de învierea lui Cristos, moartea domnea ca un tiran nemilos peste oameni, trona ca un duşman de temut. Frica morţii îi ţinea pe oameni în robie. Dar învierea Domnului Isus este chezăşia faptului că toţi cei ce se încred în El vor învia din morţi şi nu vor mai muri niciodată. În acest sens a anulat El moartea, prin faptul că a deposedat-o de boldul ei. Moartea este acum solul lui Dumnezeu, care duce sufletul credinciosului în cer. Acum ea este slujitoarea, iar nu stăpâna noastră.

Nu numai că Domnul Isus a anulat moartea, dar a şi adus la lumină viaţa şi nemurirea prin Evanghelie. În perioada Vechiului Testament, cei mai mulţi oameni aveau doar o vagă şi ceţoasă idee despre viaţa de dincolo de moarte. Ei considerau că cei dragi ai lor se duceau în Şeol, adică intrau în starea invizibilă a duhurilor celor trecuţi în lumea cealaltă. Deşi le era înfăţişată nădejdea cerească, de cele mai multe ori ei n-o înţelegeau prea bine.

Dar după venirea lui Cristos noi avem mult mai multă lumină asupra acestui subiect. De pildă, ştim că atunci când un credincios moare, duhul lui se duce la Cristos, ceea ce este mult mai bine. El este absent din trup, dar acasă cu Domnul. El intră în viaţa veşnică, în toată plinătatea ei.

Cristos nu numai că a adus la lumină viaţa, ci şi nemurirea. Nemurirea se referă la învierea trupului. Când citim la 1Corinteni 15:53 că „ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire", noi ştim că deşi trupul este aşezat în mormânt, întorcându-se în ţărână, totuşi la venirea lui Cristos acelaşi trup va fi înviat din morţi şi plăsmuit într-un trup de slavă, similar cu cel al Domnului Isus însuşi. Sfinţii din Vechiul Testament nu posedau aceste cunoştinţe. Ele însă ne-au fost aduse nouă prin arătarea Mântuitorului nostru, Isus Cristos.