Pavel se prezintă pe sine de la începutul Scrisorii ca apostol al lui Isus Cristos. El fusese împuternicit şi uns ca apostol cu o misiune specială de către proslăvitul nostru Domn. Această ungere nu s-a făcut de către oameni sau prin intermediul oamenilor, ci în chip nemijlocit prin voia lui Dumnezeu. De asemenea, Pavel spune că apostolia lui este prin voia lui Dumnezeu, potrivit făgăduinţei vieţii care este în Cristos Isus. Dumnezeu a făgăduit că toţi cei care cred în Cristos Isus vor primi viaţa veşnică. Chemarea lui Pavel de a fi apostol s-a făcut în armonie cu această făgăduinţă. De fapt, dacă n-ar fi fost această făgăduinţă, n-ar mai fi fost nevoie de un apostol ca Pavel.

Cum se exprimă şi E. W. Vine: „După planul divin viaţa aceasta, care era în Cristos Isus în trecutul etern, ne-a fost dăruită şi nouă. Or, într-o concordanţă deplină cu planul acesta a devenit Pavel apostol."

V. Paul Flint expune cele cinci referiri la viaţă din această epistolă, după cum urmează:

1:10, prezentarea făgăduinţei;

2:11, participarea vieţii;

3:12, modelul vieţii;

4:1, scopul vieţii.