Nimeni nu putea să-l acuze că s-a strecurat în casa cuiva pentru a mânca mâncarea ne-meritată, pentru care nu a muncit cu mâinile sale. El şi-a câştigat existenţa paralel cu predicarea evangheliei. Asta a însemnat lungi zile şi nopţi de trudă, dar Pavel era hotărât să nu devină o povară pentru nici unul dintre ei.