Dar această disciplină nu este de aceeaşi intensitate ca excluderea din biserică, în cazul de faţă ofensatorul continuă să fie privit ca frate. Dar în cazul excomunicării (excluderii din biserică) cel vinovat de această pedeapsă este socotit „ca un păgân şi ca un vameş" (Matei 18:17).
Disciplinarea unui frate are în vedere întotdeauna readucerea sa la părtăşie cu Domnul şi cu oamenii lui Dumnezeu. Ea nu trebuie aplicată într-un spirit de amărăciune sau duşmănie, ci cu toată curtoazia şi fermitatea creştină. El nu trebuie tratat ca un duşman, ci ca un frate.
Ni se pare ciudat în zilele noastre să citim despre tesaloniceni că aşteptau întoarcerea Domnului cu atâta ardoare, încât şi-au neglijat îndatoririle lor zilnice. Biserica actuală nu prea poate fi acuzată de această atitudine! Noi, cei de azi, am trecut în extrema cealaltă, fiind atât de absorbiţi de afacerile noastre şi de dorinţa de a câştiga cât mai bine încât am pierdut prospeţimea şi bucuria nădejdii iminentei Sale întoarceri.