Chiar pe când scria Pavel aceste cuvinte, taina fărădelegii începuse să lucreze. Prin asta înţelegem că un groaznic duh de neascultare faţă de Dumnezeu clocotea dedesubt, acţionând sub formă de taină, nu în sensul că ar fi fost misterios, ci doar că nu se arătase încă pe faţă, fiind încă în faza embrionară.
Ce a împiedicat deplina manifestare a acelui duh? Noi credem că prezenţa Duhului Sfânt, locuind în biserică şi în fiecare credincios, a constituit această forţă restrictivă. El va continua să exercite această funcţie până când va fi dat la o parte adică până când va avea loc Răpirea.
Dar aici se ridică o obiecţie. Cum poate fi luat Duhul Sfânt din lume? Fiind una din cele trei Persoane ale Dumnezeirii, oare nu este El omniprezent, adică nu se află El pretutindeni în orice moment? Arunci cum poate părăsi El lumea?
Desigur, Duhul Sfânt este omniprezent. El este întotdeauna în toate locurile în acelaşi timp şi în orice timp. Şi totuşi a existat un sens aparte în care El a venit pe pământ în Ziua de Rusalii. Isus făgăduise de multe ori că El şi Tatăl vor trimite Duhul (Ioan 14:16,26;Ioan 15:26;Ioan 16:17). Prin urmare, cum a venit Duhul? El a venit ca Locuitor permanent al bisericii şi al fiecărui credincios în parte. Până la Rusalii Duhul fusese cu credincioşii, dar de la Rusalii El locuieşte în ei (Ioan 14:7). Până la Rusalii Duhul putea să plece de la credincioşi - de unde şi rugăciunea lui David: „Nu lua de la mine Duhul Tău Cel Sfânt" (Psalmul 51:11b). După Rusalii Duhul rămâne pe veci în credincioşii din Epoca Bisericii (Ioan 14:16).
Noi credem că Duhul Sfânt va părăsi lumea în acelaşi sens aparte în care El a venit la Rusalii - adică, în acea prezenţă necurmată în biserică şi în fiecare credincios. Duhul Sfânt va continua să se afle în lume, convingându-i şi mustrându-i pe oameni de păcat şi conducându-i la credinţa mântuitoare în Cristos. Luarea Sa de pe pământ la Răpire nu înseamnă că nimeni nu va mai fi mântuit în timpul Marii Strâmtorări. Şi în această perioadă unii vor fi mântuiţi. Dar oamenii aceştia nu vor fi membri ai bisericii, ci, mai degrabă, supuşi ai glorioasei împărăţii a lui Cristos.