Ei ştiau ce oprea manifestarea deplină şi deschisă a acestui om al păcatului şi ce avea să-l reţină în continuare până la vremea rânduită.
Cu asta ajungem la a treia mare întrebare fără răspuns din acest capitol. Prima este: „Ce este apostazia?" A doua este: „Cine este omul păcatului?" A treia este: „Ce sau cine este cel care împiedică?"
În prima parte a versetului 6, cel care împiedică este descris în mod impersonal: ce-l opreşte. Dar apoi în versetul 7 vedem că este o persoană - Cel care reţine în prezent (textul grec conţine articolul neutru şi participiul în versetul 6 iar în versetul 7 articol masculin şi participiu). E. W. Rogers arată limpede:
„Este Ceva şi Cineva care cu deliberare, intenţionat şi cu bună-ştiinţă o ţine în frâu cu scopul de a se asigura că Omul Fărădelegii este descoperit la timpul potrivit.”
Redăm mai jos şapte din cele mai răspândite concepţii privitoare la identitatea celui care reţine:
(1) imperiul roman;
(2) statul evreu;
(3) Satan;
(4) principiul ordinii şi legalităţii, aşa cum se găseşte acesta în conceptul de guvernare umană;
(5) Dumnezeu;
(6) Duhul Sfânt;
(7) biserica adevărată, în care locuieşte Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt, locuind în biserică şi în creştinul individual, pare să corespundă cel mai adecvat descrierii celui care reţine. După cum cel ce reţine este descris atât ca Ceva, cât şi ca Cineva, în capitolul de faţă, tot aşa este prezentat Duhul la Ioan 14:26;Ioan 15:26;Ioan 16:8,13,14, atât la genul neutru (Duhul Sfânt), cât la genul masculin (El) (Duhul Sfânt este redat aici la neutru din raţiuni pur gramaticale (substantivul pneuma este neutru). Se foloseşte genul masculin pentru sublinierea personalităţii Sale). Încă din Geneza 6:3, Duhul Sfânt este prezentat în legătură cu restrângerea răului. Apoi, mai târziu, El este văzut în acelaşi rol la Isaia 59:19b, Ioan 16:7-11 şi 1Ioan 4:4.
Prin însuşi faptul că Duhul locuieşte în credincioşi, aceştia pot fi sarea pământului (Matei 5:13) şi lumina lumii (Matei 5:14). Sarea este un element care conservă, dar, în acelaşi timp, împiedică răspândirea stricăciunii. Lumina risipeşte întunericul, acea sferă în care oamenilor le place să facă faptele lor rele (Ioan 3:19). Când Duhul Sfânt va părăsi acest pământ, ca Locuitor permanent al bisericii (1Corinteni 3:16) şi al credincioşilor individuali (1Corinteni 6:19), va dispare şi acea forţă de reţinere sau împiedicare a fărădelegii.