Acum apostolul explică de ce ei nu puteau fi în Ziua aceea, pentru că anumite evenimente trebuie să preceadă acea zi. Evenimentele acestea vor începe după Răpire.

Mai întâi de toate, va fi lepădarea de credinţă sau apostazia (unii teologi, cum ar fi J. Dwight Pentecost, traduc termenul apostasia „plecare", crezând că se referă chiar la Răpire. Dacă argumentul acesta este valabil, atunci e un verset care demonstrează incontestabil că Răpirea va avea loc înainte de Marea Strâmtorare). Ce înseamnă aceasta? Nu putem presupune decât că se referă la o abandonare globală a creştinismului, o respingere făţişă a credinţei creştine.

Apoi se va ivi un mare personaj mondial. Cât .priveşte caracterul lui, el este omul păcatului sau al fărădelegii, („păcat" în varianta tradiţională şi în textul majoritar; „fărădelege" în varianta critică) adică însuşi întruchiparea păcatului şi răzvrătirii. Cât despre destinul lui, el este fiul pierzării; el este sortit judecăţii eterne.

Scripturile conţin multe descrieri ale unor personaje importante care se vor ivi în timpul Marii Strâmtorări şi este greu să ştim în ce situaţie mai multe nume se aplică la una şi aceeaşi persoană. Unii comentatori cred că omul păcatului va fi un Anticrist evreu. Alţii propovăduiesc că el va fi dintre Neamuri, devenind căpetenia imperiului roman reînviat. Iată numele unora dintre marii dregători din vremea de pe urmă:

- omul păcatului şi fiul pierzării (2Tesaloniceni 2:3).

- Anticrist (1Ioan 2:18)

- cornul mic (Daniel 7:8,24b-26)

- regele cu trăsături fioroase (Daniel 9:26)

- regele care va face ce va voi (Daniel 11:36)

- păstorul netrebnic (Zaharia 11:17)

- fiara care iese din mare (Apocalipsa 13:1-10)

- fiara care iese din pământ (Apocalipsa 13:11-17)

- fiara stacojie cu şapte capete şi zece coarne (Apocalipsa 17:4,8-14)

- regele din nord (Daniel 11:6)

- regele din sud (Daniel 11:40)

- profetul fals (Apocalipsa 19:20;20:10)

- Gog, ţara lui Magog (Ezechel 38:2-39:11) (a nu se confunda cu Gog din Apocalipsa 20:8, care se ridică după Mileniu)

- cel ce vine în numele său propriu (Ioan 5:43).

Omul păcatului a primit o mare varietate de identificări, care de care mai ciudate, de-a lungul timpului. Astfel el a fost identificat cu biserica romano-catolică, cu Papa, cu imperiul roman, cu forma finală a creştinătăţii apostate, cu Iuda reîncarnat, cu Nero reîncarnat, cu statul evreu, cu Mohamed, cu Luter, cu Napoleon, cu Mussolini şi cu întruparea lui Satan.