Pavel îşi propune acum să îndrepte concepţia greşită care s-a ivit în minţile sfinţilor cu privire la venirea Domnului Isus Cristos şi la Ziua Domnului. Sfinţii sufereau prigoane atât de cumplite încât puţin mai lipsea ca să înceapă să creadă că se află deja în prima parte a Zilei Domnului, adică în Marea Strâmtorare. În plus, circulau zvonuri că însuşi apostolul credea şi propovăduia că Ziua Domnului ar fi sosit deja! Negreşit, Pavel trebuia să pună lucrurile la punct!
În versetul 1 se ridică o întrebare extraordinar de importantă, cu privire la cuvintele folosite de Pavel: Cât priveşte (huper în greacă).
Problema se pune dacă el îi roagă pe sfinţi „în legătură cu” venirea Domnului nostru, sau „prin" venirea Domnului nostru. Dacă primul sens este cel corect, atunci pasajul pare să ne înveţe că Răpirea şi Ziua Domnului sunt unul şi acelaşi eveniment, întrucât versetele care urmează în mod cert se ocupă de Ziua Domnului. Dacă însă sensul al doilea este cel valabil, atunci înseamnă că Pavel face apel către ei pe baza Răpirii anterioare, în sensul că ei nu trebuie să creadă că se află în Ziua Domnului. Chestiunea este discutabilă. Noi suntem de acord cu William Kelly, care adoptă a doua variantă:
Se recurge la mângâierea venirii Domnului ca motiv şi mijloc de contracarare a neliniştii create de prezentarea falsă, potrivit căreia ziua Domnului ar fi sosit deja. În înţelegerea noastră, Pavel spune: „Eu apelez la voi pe baza Răpirii, ca să nu vă temeţi că sunteţi deja în Ziua Domnului. Căci mai întâi trebuie să aibă loc Răpirea. Atunci voi veţi fi duşi acasă, în cer, şi veţi scăpa de ororile Zilei Domnului.”
Sintagma: venirea Domnului nostru Isus Cristos şi strângerea noastră laolaltă cu El pare să se refere fără nici un dubiu la Răpire, adică la acel timp când noi vom fi adunaţi pentru a-L întâmpina în văzduh.