Acţiunea dreaptă a lui Dumnezeu este văzută în două moduri: în pedeapsa aplicată persecutorilor şi în odihna dăruită celor persecutaţi, cum arată şi Williams:

„Acţiunea lui Dumnezeu de a le îngădui copiilor Săi să fie persecutaţi, precum şi faptul că permite existenţa persecutorilor, a avut un scop dublu: mai întâi, să pună la încercare vrednicia oamenilor Săi de a guverna (versetul 5); şi în al doilea rând, să scoată în evidenţă vrednicia persecutorilor lor de a fi judecaţi.