În versetele anterioare, apostolul a descris glorioasa chemare a sfinţilor. Ei au fost chemaţi să sufere prigoane, care, la rândul lor, îi fac potriviţi pentru a ocupa funcţii de conducere în cadrul împărăţiei. Acum el se roagă ca, între timp, viaţa lor să fie socotită vrednică de o chemare atât de înaltă şi ca puterea măreaţă a lui Dumnezeu să-i învrednicească să asculte de orice impuls de a face bine şi de a duce la bun sfârşit toate sarcinile pe care şi le-au asumat cu credinţă.