Adevărul întoarcerii Domnului apare în fiecare din cele 5 capitole ale primei epistole către Tesaloniceni şi în primele două capitole ale celei de-a doua epistole către Tesaloniceni. Este tema centrală, unificatoare, firul de aur care o străbate. Dar să nu uităm niciodată că profeţiile nu au fost date pentru a ne stimula intelectul sau pentru a ne satisface curiozitatea, ci scopul lor este de a exercita o transformare profundă în viaţa noastră.

Pentru credincioşi nădejdea iminentei reveniri a lui Cristos are implicaţii practice, de o extraordinară însemnătate.

1. Ea trebuie să aibă o influenţă purificatoare în viaţa noastră (1Tesaloniceni 5:23;1Ioan 3:3).

2. Trebuie să ne determine să ne rugăm şi să lucrăm pentru mântuirea celor pierduţi (Geneza 19:14;Ezechel 33:6;Iuda 21-23).

3. Trebuie să ne încurajeze să perseverăm în pofida prigoanelor şi încercărilor prin care trecem (Romani 8:18;2Corinteni 4:17;1Tesaloniceni 4:13-18).

4. Trebuie să ne facă să renunţăm la mulţimea bunurilor noastre materiale, a căror valoare trebuie să descrească pe măsură ce se apropie venirea Sa (vezi Levitic 25:8-10,14-16).

5. Trebuie să ne facă să ne cerem iertare oricărei persoane faţă de care am greşit, restituind ce am luat sau stricat, acolo unde este cazul (Matei 5:24;Iacov 5:16).

6. Trebuie să ne inspire să lucrăm cu sârguinţă, ştiind că în curând va veni noaptea, când nimeni nu mai poate lucra (Ioan 9:4;1Tesaloniceni 1:9,10a).

7. Trebuie să ne ţină într-o stare de permanentă aşteptare (Luca 12:36) şi rămânere în El, pentru ca să nu fim ruşinaţi înaintea Lui, la venirea Lui (1Ioan 2:28).

8. Trebuie să ne confere îndrăzneala de a-L mărturisi pe Cristos (Marcu 8:38;Luca 9:26).

9. Trebuie să se dovedească a fi o nădejde aducătoare de mângâiere (Ioan 14:1-3,28;1Tesaloniceni 4:18;2Tesaloniceni 1:7;2Timotei 2:12).

10. Trebuie să ne încurajeze la cumpătare, blândeţe, gingăşie, înduplecare şi un duh rezonabil (Filipeni 4:5).

11. Trebuie să constituie pentru noi motivaţia care să ne aducă la unitate şi dragoste (1Tesaloniceni 3:12,13).

12. Trebuie să imprime în noi dorul şi conştienta că suntem de pe altă lume (Coloseni 3:1-4).

13. Trebuie să ne aducă aminte că ni se va trece în revistă lucrarea pe acest pământ şi că vom fi retribuiţi pentru felul cum am trăit şi lucrat (Romani 14:10-12;1Corinteni 3:11-15;2Corinteni 5:10).

14. Trebuie să recurgem la această minunată nădejde în apelurile pe care le lansăm când predicam evanghelia (Fapte 3:19-21;Apocalipsa 3:3).

Pentru cei ce nu sunt credincioşi, adevărul despre venirea lui Cristos ar trebui să-i determine să se pocăiască de păcatele lor se predea Lui, ca Domn şi Mântuitor, cu toată fiinţa lor. Numai cei ce sunt în Cristos vor fi cu El la Răpire. Ceilalţi vor fi lăsaţi pe pământ, ca să înfrunte judecata.

Dar dacă va veni Domnul azi? Datorită importanţei venirii Domnului în viaţa tesalonicenilor şi a creştinilor în general, am inclus aici următoarele rezumate:

Argumente care pledează în favoarea Răpirii Pre-tribulaţioniste

1. Primul argument decurge din ideea iminenţei Răpirii. Există o mulţime de texte biblice care arată că creştinii trebuie să fie într-o permanentă stare de aşteptare, pentru că Domnul poate veni în orice clipă. Noi trebuie să aşteptăm şi să veghem, pentru că nu ştim când va veni El. Dacă biserica ar trebui să treacă prin Marea Strâmtorare, atunci nu am mai putea să ne aşteptăm ca El să vină în orice clipă. Asta pentru că El nu ar putea veni decât cel puţin după şapte ani. Or, noi nu suntem în Marea Strâmtorare. Dar când va începe această perioadă, va dura şapte ani. Concepţia pre-tribulaţionistă este singura pe care o putem îmbrăţişa, dacă credem că Cristos poate veni în orice clipă.

Iată câteva versete din care rezultă că trebuie să-L aşteptăm în permanenţă pe Domnul, întrucât nu ştim când va avea loc acest eveniment:

- „Şi nu numai ea, dar şi noi care avem cele dintâi roade ale Duhului suspinăm în noi, aşteptând cu nerăbdare înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru" (Romani 8:23).

- „Pentru că, ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi paharul acesta vestiţi moartea Domnului până va veni El" (1Corinteni 11:26 - textul acesta, fiind adresat în primul rând corintenilor, presupune că Domnul putea să vină în timpul vieţii lor).

- „Şi în adevăr, gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră din cer" (2Corinteni 5:2 - Credincioşii vor fi îmbrăcaţi cu trupurile lor proslăvite la Răpire).

- „Căci noi, în Duhul, prin credinţă, aşteptăm cu nerăbdare nădejdea neprihănirii" (Galateni 5:5 - Nădejdea neprihănirii este venirea Domnului şi trupul proslăvit pe care îl vom primi atunci).

- „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi îl aşteptăm cu nerăbdare pe Mântuitorul, Domnul Isus Cristos, care va transforma trupul stării noastre smerite şi-1 va face asemenea trupului Său slăvit, potrivit cu lucrarea prin care El este în stare să-Şi supună toate lucrurile" (Filipeni 3:20,21).

- „Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape" (Filipeni 4:5).

- „Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi tăcut şi cum v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Sau, pe care L-a înviat dintre cei morţi, pe Isus, care ne scapă de mânia viitoare" (1Tesaloniceni 1:9,10).

- „Aşteptând binecuvântata noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos" (Tit 2:13).

- „Tot aşa Cristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, celor care îl aşteaptă, nu în legătură cu păcatul, ci pentru mântuire”. (Evrei 9:28).

- „Încă puţin, foarte puţin timp, şi Cel care vine va veni şi nu va întârzia" (Evrei 10:37).

- „Fiţi deci îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă roadă scumpă a pământului, având răbdare până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi. Iată, Judecătorul este chiar la uşă" (Iacov 5:7-9).

- „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape; deci fiţi sobri şi vegheaţi în rugăciunile voastre" (1 Pet. 4:7).

- „Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, după cum El este curat" (1 Ioan 3:3).

- „Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru pentru viaţa veşnică" (Iuda 21. Aici îndurarea Domnului nostru Isus Cristos este întoarcerea Sa pentru a-i lua în cer pe cei ce i-a răscumpărat prin sângele Lui).

- „Iată, Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa" (Apocalipsa 3:11).

- „Iată, Eu vin curând. Binecuvântat este cel care păzeşte cuvintele profeţiei acestei cărţi" (Apocalipsa 22:7).

- „Şi iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui" (Apocalipsa 22:12).

- „Cel care dă mărturie despre aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând” Amin! Vino, Doamne Isuse!" (Apocalipsa 22:20).

Mai sunt şi alte texte care, chiar dacă nu se referă direct la Răpire, lasă să se degaje impresia generală că venirea lui Cristos este iminentă. De-a lungul întregii sale istorii, biserica credincioasă a susţinut că vremea venirii lui Cristos nu se cunoaşte şi prin urmare, poate avea loc în orice moment.

- „Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce ceas vine Domnul vostru. Dar să ştiţi că dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi" (Matei 24:42-44).

- „Căi despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va fi timpul acela. Este ca un om care a plecat din ţară şi, lăsându-şi casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui şi porunceşte portarului să vegheze. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei - seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa - ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind. Şi ceea ce vă spun vouă vă spun tuturor: Vegheaţi." (Marcu 13:32-37).

- „Şi voi înşivă fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă" (Luca 12:36).

- „Încât nu duceţi lipsă de nici un fel de har, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Cristos" (1Corinteni 1:7).

- „Cristos Isus, care este pe punctul de a judeca viii şi morţii (2Timotei 4:1).

- „Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că vine Anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti; prin aceasta ştim că este ceasul de pe urmă" (1Ioan 2:18).

- „De aceea, dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra ta" (1Ioan 2:18).

- „Iată, Eu vin ca un hoţ. Binecuvântat este cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să nu i se vadă ruşinea" (Apocalipsa 16:15).

2. Al doilea argument se bazează pe făgăduinţa că biserica va fi izbăvită de mânia viitoare. La Romani 5:9 Pavel spune că „vom fi mântuiţi de mânia viitoare prin El."

Întâi Tesaloniceni 1:10 spune că Domnul Isus este Izbăvitorul nostru de mânia viitoare. Iar la 1Tesaloniceni 5:9 aflăm că Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos. Termenul „mânie" se referă fie la mânia din timpul Marii Strâmtorări, fie la judecata eternă pe care o va aduce Dumnezeu peste necredincioşi. În epistolele către Tesaloniceni contextul ne conduce la primul sens, cel al mâniei din timpul Marii Strâmtorări (vezi 1Tesaloniceni 5:2,3;2Tesaloniceni 1:6-10;2:10-21).

3. La Apocalipsa 3:10 Cristos promite că îi va păzi pe ai Săi de (în greacă: ek,) „din" ceasul încercării, care va veni peste lume, ca să-i încerce pe cei ce sunt pe pământ.

4. Structura cărţii Apocalipsa vine în sprijinul argumentului că Răpirea va avea loc înainte de Marea Strâmtorare. În capitolele 2 şi 3 biserica este văzută pe pământ, dar după capitolul 3 nu se mai spune deloc că s-ar mai afla pe pământ. În capitolele 4 şi 5 sfinţii sunt văzuţi în cer, purtând cununile de biruitori. Apoi urmează Marea Strâmtorare pe pământ, în capitolele 6-19. Sfinţii din epoca bisericii sunt deja în cer.

5. Perioada Marii Strâmtorări nu va începe până când nu a fost revelat omul păcatului (2Tesaloniceni 2:3). Dar omul păcatului nu va fi revelat înainte de a fi dat la o parte cel care reţine (2Tesaloniceni 2:7,8), adică Duhul Sfânt, căci El reţine sau împiedică deplina izbucnire a răului, atâta timp cât biserica se află pe pământ. Dar la Răpire, El va fi luat din lume, întrucât biserica, în care locuieşte El, nu se mai află pe pământ.

Într-o anumită privinţă Duhul Sfânt întotdeauna a fost şi va fi în lume. Dar Duhul Sfânt a venit în mod special la Rusalii să locuiască permanent în credincioşii din cadrul bisericii. În acest sens El va fi luat din lume la Răpire. Asta nu înseamnă că Duhul lui Dumnezeu nu îşi va desfăşura lucrarea în timpul Tribulaţiei (Marii Strâmtorări). El va convinge de păcat şi va converti păcătoşi. Dar El nu va locui permanent în ei, după cum nu-i va încorpora în biserică. Slujba Lui va fi întrucâtva comparabilă cu aceea pe care a avut-o în perioada Vechiului Testament.

6. În 1 Tesaloniceni 4:18 se spune că Răpirea este o perspectivă care aduce mângâiere, în schimb, Ziua Domnului nu vine ca un mângâietor, ci ca un hoţ noaptea (1Tesaloniceni 5:2). Este acel timp de nimicire subită (versetul 3) şi mânie (versetul 9) de care nimeni nu va scăpa (versetul 3). Dimpotrivă, Răpirea este o nădejde tot mai luminoasă, iar nu o nădejde tot mai înfricoşătoare.

7. Trebuie să treacă un interval de timp între venirea lui Cristos ca să-Şi ia sfinţii şi venirea Sa împreună cu sfinţii Săi. Când va veni Cristos să-Şi ia sfinţii, toţi credincioşii vor fi luaţi din lumea aceasta, primind trupurile lor proslăvite (1Corinteni 15:51). Dar când Cristos va reveni pentru a domni, vor mai exista oameni mântuiţi, care vor avea trupuri naturale, aşa cum reiese din faptul că aceştia vor creşte copii (vezi Isaia 65:20-25;Zaharia 8:5). Or, dacă Răpirea şi Revelaţia ar avea loc în acelaşi timp (cum susţine concepţia post-tribulaţionistă), atunci de unde vin aceşti oameni din a doua categorie?

Mai există un motiv pentru care trebuie să treacă un interval de timp între Răpire şi (începutul) domniei (lui Cristos pe acest pământ). Momentul Scaunului de Judecată al lui Cristos trebuie să aibă loc în cer, după ce a avut loc Răpirea, când Domnul va judeca credincioşia sfinţilor Săi, răsplătindu-i în funcţie de aceasta (2Corinteni 5:10). Răsplăţile care se vor da cu această ocazie vor stabili gradul de conducere acordat fiecărui sfânt în parte, în timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos pe pământ (Luca 19:17,19). Dacă Răpirea şi venirea Domnului pentru a domni ar avea loc concomitent, nu ar mai rămâne loc pentru Scaunul de Judecată al lui Cristos.

8. Singurul mod în care Ziua Domnului poate să-l ia pe cineva prin surprindere este în maniera unui hoţ care vine noaptea (1Tesaloniceni 5:2). Totuşi Pavel afirmă limpede că ea nu îi va lua pe credincioşi prin surprindere ca un hoţ noaptea (1Tesaloniceni 5:4). Prin urmare, pe credincioşi nu-i va lua deloc prin surprindere. De ce nu? Două sunt motivele oferite:

(1) Credincioşii nu sunt copii ai nopţii, ci ai zilei (1Tesaloniceni 5:4,5).

(2) Dumnezeu nu i-a rânduit pe credincioşi la mânie (1Tesaloniceni 5:9).

9. Când are loc Răpirea, credincioşii se duc în casa Tatălui (Ioan 14:3), iar nu imediat pe pământ, cum susţin post-tribulaţioniştii.

10. Tribulaţia (Marea Strâmtorare) are un caracter eminamente iudaic, fiind denumită: necazul lui Iacob (Ieremia 30:7). Observaţi referirile de natură iudaică de la Matei 24: Iudeea (versetul 16), Sabatul (versetul 20), locul sfânt (versetul 15). Termenii aceştia nu au nimic de a face cu biserica.

11. Câteva din arhetipurile din Vechiul Testament indică şi ele că Răpirea va avea loc înainte de Marea Strâmtorare (deci pre-tribulaţionistă). Noi nu clădim doctrine pe arhetipuri, dar aceste arhetipuri sunt în acord cu concepţia pre-tribulaţionistă:

Enoh, un arhetip al bisericii, a fost strămutat înainte de a veni pe pământ apele judecăţii lui Dumnezeu, pe când Noe şi familia lui - arhetipuri ale rămăşiţei credincioase din poporul evreu - au fost păstraţi cu viaţă în timpul potopului.

Lot a fost izbăvit din Sodoma înainte ca aceasta să fi căzut sub focurile judecăţii.

Aducerea lui Isaac de către Avraam, ca să fie jertfit prefigurează aducerea de către Dumnezeu a Fiului Său ca jertfă la Calvar. Prima oară când e menţionat Isaac este atunci când a ieşit în întâmpinarea miresei sale, ca s-o aducă acasă la el. Tot aşa prima arătare a lui Cristos după înălţarea Sa va avea loc când El va veni să-şi ducă mireasa acasă, în cer.

Ilie a fost strămutat în cer înainte de a se fi dezlănţuit judecata asupra mârşavei Izabela.

12. Primele şaizeci şi nouă de săptămâni din profeţia lui Daniel (9:24-27) cuprind intervalul de la decretul lui Artaxerxes din 445 î.Cr. până la răstignirea lui Cristos. Ele nu au nimic de a face cu biserica. Atunci ce ne-ar face să credem că biserica se găseşte în a şapte-zecea săptămână, care este Perioada Marii Strâmtorări? (în realitate, Era Bisericii survine într-o paranteză ne-menţionată situată între a şaizeci şi noua şi a şapte-zecea săptămână.)

Argumente invocate de cei care combat ideea Răpirii pre-tribulaţioniste, susţinând că Răpirea va avea loc după Marea Strâmtorare

1. Făgăduinţa de la Apocalipsa 3:10 potrivit căreia - spun aceştia - sfinţii nu vor fi salvaţi de Marea Strâmtorare, ci vor fi păziţi să poată trece cu bine prin ea (comparaţi cu Ioan 17:15).

Răspuns: Cuvintele traduse prin (în engleză: keep you from, n.tr) „te voi păzi de" din acest verset au limpede sensul: „te voi ţine afară din". Prepoziţia din greacă (ek) înseamnă: „afară din". Aşadar, ideea subliniată aici nu este că biserica va fi păzită în timpul sau pe durata Tribulaţiei, ci dimpotrivă că va fi ţinută cu totul în afara ei.

Aceleaşi cuvinte sunt folosite şi la Ioan 17:15 unde Isus se roagă: „Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău." Plummer comentează aici: „După cum Cristos este Cel în Care ucenicii Lui trăiesc şi se mişcă, tot aşa cel rău este cel faţă de care sau din care Se roagă El să fie ei ţinuţi." Rugăciunea Domnului a fost ascultată: credincioşii au fost păziţi şi ţinuţi afară de sub stăpânirea Satanei, fiind strămutaţi în împărăţia Preaiubitului Fiu al lui Dumnezeu.

2. În greacă textul de la Romani 5:3 sună astfel: „Tribulaţia (deci cu articolul hotărât, n.tr) lucrează răbdare."

Răspuns: Pavel nu spune că singura perioadă în care tribulaţia (deci, strâmtorarea) lucrează răbdare este perioada Tribulaţiei cunoscută sub denumirea de Marea Strâmtorare. Dimpotrivă, el argumentează clar că tribulaţiile prin care trec credincioşii în viaţa de acum dezvoltă în ei răbdarea. De asemenea, în greacă, ca de altfel în franceză şi în spaniolă, substantivele abstracte adesea poartă marca articolului hotărât, ceea ce înseamnă că traducerea: „tribulaţie" (deci, fără articol hotărât) este cea corectă.

3. Creştinilor totdeauna li s-a promis că vor trece prin tribulaţii (Ioan 16:33). Nu există motive pentru care să nu trebuiască să trecem Marea Strâmtorare - spun adepţii acestei teorii.

Răspuns: Nimeni nu neagă că „în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe strâmtorări" (Fapte 14:22). Dar există o diferenţă uriaşă între strâmtorările de care are parte fiecare credincios şi Marea Strâmtorare prin care va trece lumea care L-a respins şi Îl respinge pe Cristos.

4. 2Tesaloniceni 1:7 arată că sfinţii nu vor dobândi odihnă până când Domnul Isus se va întoarce pe pământ la sfârşitul Marii Strâmtorări.

Răspuns: Tesalonicenii cărora le-a fost adresată această scrisoare deja au intrat în odihna lor din cer. Dar pierzarea prigonitorilor lor şi răzbunarea sfinţilor se vor manifesta lumii atunci când Domnul Isus se va întoarce cu putere şi mare slavă.

5. Potrivit textului de la Fapte 3:21, cerurile ÎI vor ţine pe Domnul Isus până în vremurile restaurării tuturor lucrurilor, adică Mileniul!

Răspuns: Cuvintele acestea au fost rostite oamenilor lui Israel (versetul 4). Cât priveşte naţiunea Israel, afirmaţia este valabilă, fiind în acord cu cuvintele adresate de Mântuitorul Ierusalimului la Matei 23:29: „Nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!" Asta va avea loc la sfârşitul Marii Strâmtorări. Dar biserica va fi fost deja Răpită în cer cu şapte ani mai înainte.

6. Psalmul 110:1 spune că Cristos va şedea la dreapta lui Dumnezeu până când duşmanii Lui vor fi nimiciţi. Asta se va întâmpla la sfârşitul Marii Strâmtorări.

Răspuns: La Apocalipsa 20:8,9, citim despre unii care vor fi duşmanii lui Cristos la sfârşitul Mileniului - adică mia de ani care va începe după ce s-a sfârşit Marea Strâmtorare. Dreapta lui Dumnezeu descrie, probabil, poziţia de onoare şi putere, dar şi o locaţie geografică.

7. La Tit 2:13 nădejdea binecuvântată este identică cu slăvită arătare. Prin urmare, Răpirea are loc în acelaşi timp cu Revelaţia. Aşadar, noi nu ne aşteptăm ca Răpirea să aibă loc înaintea Marii Strâmtorări, ci atunci când va veni Cristos să domnească - afirmă post-tribulaţioniştii.

Răspuns: Argumentul acesta se bazează pe o regulă din sintaxa limbii elene, numită regula lui Granville Sharp, potrivit căreia: Când două substantive legate între ele prin conjuncţia kai („şi", în greacă) sunt la acelaşi caz iar primul substantiv este articulat, iar al doilea nu este, înseamnă că al doilea substantiv se referă la aceeaşi persoană sau lucru la care se referă primul substantiv, fiind o amplificare sau o descriere a acestuia. Să dăm un exemplu: Tit 2:13 spune: „slava marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos." Cuvintele „Dumnezeu" şi „Mântuitor" sunt legate prin conjuncţia „şi"; ambele sunt marcate de acelaşi caz, genitiv (slava cui? a marelui); articolul hotărât (în greacă acesta e încorporat în cuvântul „nostru") precede cuvântul „Dumnezeu", dar nu şi pe „Mântuitorul". Prin urmare, conform regulii lui Granville Sharp, cuvântul „Mântuitorul" se referă la aceeaşi persoană ca „Dumnezeu", fiind o descriere suplimentară a Sa. Desigur, asta demonstrează că Mântuitorul nostru, Isus Cristos, este Dumnezeu.

Acum în acelaşi verset se spune, în greacă: „aşteptând binecuvântata şi slăvită arătare." Astfel se afirmă că, potrivit regulii lui Sharp, binecuvântata nădejde este totuna cu slăvită arătare şi, întrucât de obicei prin „slăvită arătare" se înţelege venirea lui Cristos pentru a domni, nădejdea credinciosului nu ar fi într-o Răpire pre-tribulaţionistă, ci în venirea lui Cristos pe pământ, cu slavă.

Două răspunsuri putem da aici. Mai întâi, ca orice regulă ce se respectă, şi regula lui Granville Sharp are excepţii. Una o găsim la Luca 14:23, unde textul grec spune: „Ieşiţi la drumuri şi la garduri." Dacă regula s-ar aplica şi în acest caz, ar însemna că drumurile sunt identice cu gardurile! O a doua excepţie o găsim la Efeseni 2:20: „temelia apostolilor şi a profeţilor." Nici un cercetător atent al Scripturilor nu se va încumeta să afirme că apostolii şi profeţii sunt identici!

Dar chiar şi dacă am admite că binecuvântata nădejde este totuna cu slăvită arătare, ce ne-ar împiedica să privim Răpirea ca slăvită arătare a lui Cristos pentru biserica Sa, în timp ce Revelaţia este slăvită Sa arătare pentru lume? Cuvintele apokalupsis (revelaţie) şi ephiphaneia (strălucire sau arătare) se pot referi şi la Răpire, şi la venirea lui Cristos pentru a domni.

8. Alte texte biblice din care reiese că nădejdea credinciosului echivalează cu venirea lui Cristos pentru a domni sunt: 1Corinteni 1:7;1Timotei 6:14;2Timotei 4:8;1Petru 1:7,13;1Petru 4:13.

Răspuns: Cuvintele: „revelaţie" şi „arătare" din aceste texte se aplică atât la venirea lui Cristos pentru sfinţii Săi, cât şi la venirea Sa cu sfinţii Săi. Mai întâi, El Se descopere şi Se arată bisericii, apoi lumii.

Dar chiar şi dacă toate aceste versete citate mai sus s-ar referi la venirea lui Cristos pentru a domni, ar trebui să fie clar că nădejdea credinciosului cuprinde toate binecuvântările privitoare la viitorul profetic. Noi aşteptăm cu bucurie Răpirea, venirea lui Cristos pentru a domni, Mileniul şi starea eternă.

9. În mod tradiţional, nădejdea bisericii nu a fost în Răpirea bisericii înainte de Marea Strâmtorare. Acest (fenomen) a început abia în urmă cu 160 de ani, ca urmare a învăţăturilor lui J. N. Darby.

Răspuns: Biserica din timpul Noului Testament aştepta pe Fiul lui Dumnezeu din cer. Sfinţii nu ştiau când va veni El; prin urmare, ei L-au aşteptat în orice clipă.

Argumentele îndreptate împotriva unei învăţături pe care a propagat-o sau nu a propagat-o cineva se numesc ad hominem („la persoană") şi sunt considerate ne-relevante pentru discutarea chestiunii în cauză. Întrebarea care se pune este alta: „Ce ne învaţă Scriptura?", iar nu „Ce ne învaţă cutare sau cutare persoană?"

10. Ultima trâmbiţă din lCorinteni 15:52 şi trâmbiţa lui Dumnezeu (1Tesaloniceni 4:16) sunt legate de Răpire, fiind identice cu trâmbiţa a şaptea de la Apocalipsa 11:15. Întrucât trâmbiţa a şaptea răsună la sfârşitul Marii Strâmtorări, când „împărăţiile lumii acesteia au ajuns împărăţia Domnului nostru şi ale Cristosului Său," înseamnă că întoarcerea trebuie să aibă loc după Marea Strâmtorare.

Răspuns: Aceste trâmbiţe nu sunt deloc identice. „Ultima trâmbiţă" este identică cu „trâmbiţa lui Dumnezeu", proclamând Răpirea şi semnalând învierea credincioşilor şi strămutarea acestora în casa Tatălui. Este „ultima trâmbiţă" pentru biserică. A şaptea trâmbiţă de la Apocalipsa 11:15 este ultima dintr-o serie de judecăţi ce vor avea loc în Marea Strâmtorare. Este ultima trâmbiţă pentru Israelul necredincios şi pentru Neamurile necredincioase. „Ultima trâmbiţă" de la 1 Corinteni 15:52, numită şi „trâmbiţa lui Dumnezeu" (1Tesaloniceni 4:16) are loc înainte de Marea Strâmtorare. Trâmbiţa a şaptea are loc la sfârşitul Marii Strâmtorări.

11. „Prima înviere de la Apocalipsa 20:4,5 are loc la sfârşitul Marii Strâmtorări, nu cu şapte ani mai înainte, cum spun pre-tribulaţioniştii".

Răspuns: Prima înviere nu este un eveniment izolat, ci o serie de evenimente, care a început cu învierea lui Cristos (1Corinteni 15:23). Etapa următoare din această serie o va constitui învierea credincioşilor, de la Răpire, Etapa a treia va fi învierea sfinţilor din Marea Strâmtorare, când va reveni Cristos pe pământ (Apocalipsa 20:4,5). Cu alte cuvinte, prima înviere cuprinde învierea lui Cristos şi a tuturor credincioşilor adevăraţi, indiferent când vor fi înviaţi aceştia. Toţi necredincioşii vor fi înviaţi la sfârşitul Mileniului, când vor trebui să se înfăţişeze în faţa Marelui Tron Alb (Apocalipsa 20:11-15).

12. La Matei 13:24-30 grâul şi neghina cresc împreună până la sfârşitul veacului, adică, până la sfârşitul Marii Strâmtorări.

Răspuns: Da, e adevărat, dar aceasta este o pildă care se referă la împărăţia cerurilor, şi nu la biserică. Vor exista oameni autentici, cât şi falşi, în împărăţie, până la sfârşitul Marii Strâmtorări.

13. Răpirea nu poate fi un secret, deoarece se spune că se va auzi un strigăt, glasul arhanghelului şi trâmbiţa lui Dumnezeu (1Tesaloniceni 4:16).

Răspuns: Învăţătura potrivit căreia Răpirea va fi un secret se bazează pe faptul că va avea loc într-o clipeală de ochi (1Corinteni 15:52). Cu alte cuvinte, ea va avea loc, se va încheia înainte ca lumea să prindă de veste sau să ştie ce s-a întâmplat.

14. George Muller, Samuel Tregelles, Oswald Smith şi alte personalităţi marcante au aderat la concepţia post-tribulaţionistă.

Răspuns: Argumentul acesta nu dovedeşte nimic. Au fost oameni mari care au aderat fie la una, fie la cealaltă din concepţii.

15. Majoritatea trimiterilor din Noul Testament la venirea lui Cristos se referă la venirea Sa pentru a domni.

Răspuns: Asta nu neagă adevărul Răpirii. Doar pentru că există mai multe trimiteri la cer, decât la iad în Noul Testament nu înseamnă că nu există iad.

16. Biserica nu va îndura mânia lui Dumnezeu în timpul Marii Strâmtorări, dar va îndura mânia lui Anticrist sau mânia Satanei.

Răspuns: De şase ori în cartea Apocalipsa mânia din timpul Marii Strâmtorări este identificată cu mânia lui Dumnezeu:

„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, zicând cu glas tare: «Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat ne-amestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. (Apocalipsa 14:9,10).

„Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu" (Apocalipsa 14:19).

„Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte nenorociri, cele din urmă, căci cu ele s-a sfârşit mânia Iui Dumnezeu" (Apocalipsa 15:1).

„Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur, pline cu mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor" (Apocalipsa 15:7).

„Şi am auzit un glas puternic, care venea din templu şi care zicea celor şapte îngeri: «Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu.»" (Apocalipsa 16:1).

„Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile naţiunilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Iui"(Apocalipsa 16:19).

17. Când Isus spune: „Eu vin curând" (Apocalipsa 22:7,12,20), asta nu înseamnă în orice clipă, ci, mai degrabă, faptul că venirea Lui va fi deodată.

Răspuns: Este un punct discutabil. Chiar dacă înseamnă „deodată" sau „subit", există versete ca cel de la Evrei 10:37, care spune: „încă puţin, foarte puţin, şi Cel care vine va veni şi nu va întârzia."

18. Reţinătorul de la 2Tesaloniceni 2:6-8 nu este Duhul Sfânt, ci guvernul roman sau puterea lui Dumnezeu.

Răspuns: A fost discutat în cadrul notelor asupra acestui pasaj.

19. Venirea lui Cristos nu putea fi privită ca iminentă în epoca apostolică, deoarece atât Petru, cât şi Pavel ştiau că vor muri (Ioan 21:18,19;2Petru 1:14,l5;2Timotei 4:6).

Răspuns: Pavel spune uneori despre sine că va fi în viaţă la întoarcerea Domnului (1Tesaloniceni 4:15), iar alteori se include în categoria credincioşilor care vor muri şi vor fi înviaţi (Filipeni 3:10,11). Aceasta e atitudinea corectă pe care ar trebui s-o avem cu toţii. Ne aşteptăm ca Domnul să vină în timpul vieţii noastre, dar ne dăm seama că s-ar putea să murim înainte de a fi avut loc Răpirea.

Petru credea că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape (1Petru 4:7) şi îi condamna pe batjocoritorii care negau venirea Domnului, spunând că „toate rămân aşa cum erau de la începutul creaţiei" (2Petru 3:4).

20. Venirea Domnului nu poate avea loc în orice clipă, întrucât evanghelia trebuie vestită în toată lumea înainte ca să poată veni El (Matei 24:14).

Răspuns: Asta se referă la evanghelia împărăţiei (versetul 14), care va fi vestită în toată lumea în timpul Marii Strâmtorări. Clauzele acestei evanghelii sunt: „Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi mântuit iar când va veni Cristos, vei intra în Mileniu împreună cu El." Este aceeaşi cale a mântuirii pe care o predicăm şi noi, cu deosebirea că a noastră are ca punct viitor de referinţă Răpirea. Cu alte cuvinte, noi spunem: „Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi mântuit iar când va veni Isus, vei merge în casa Tatălui, împreună cu El."

21. Pasaje cum sunt cele de la Matei 28:19,20 şi Fapte 1:8 arată evanghelia ca fiind vestită „către toate naţiunile" şi „până la marginile pământului". Prin urmare, nu era posibil ca Domnul să vină în timpul vieţii apostolilor.

Răspuns: La Coloseni 1:6,23, Pavel afirmă că „toată lumea" şi „orice făptură de sub cer" a auzit evanghelia. La Romani 10:18, se spune că evanghelia a fost vestită până la marginile lumii. Desigur, suntem conştienţi că aceste pasaje se referă la lumea cunoscută până în acel timp, adică la ţările din jurul bazinului Mării Mediterane.

22. Planurile misionare pe termen lung ale apostolului Pavel, aşa cum ne sunt ele redate la Fapte 18:21;Fapte 23:11;Romani 15:22-25,30,21, arată că el nu se aştepta ca Domnul să vină în viitorul apropiat.

Răspuns: Planurile lui Pavel au fost întocmite în funcţie de voia lui Dumnezeu (Fapte 18:21;Romani 1:10;1Corinteni 4:19). El muncea ca şi când Domnul nu S-ar fi întors în timpul vieţii sale, dar aştepta şi veghea ca şi când El Se putea întoarce în orice clipă.

23. Pavel s-a referit la vremurile primejdioase din vremea de pe urmă (1Timotei 4:1-3;2Timotei 3:1-5). Or, asta presupune trecerea unei perioade îndelungate de timp, în care Domnul nu va veni.

Răspuns: Tot Pavel a spus că taina fărădelegii a şi început să lucreze (2Tesaloniceni 2:7) iar Ioan a spus că este „ceasul de pe urmă" în vremea sa (1Ioan 2:18). Oamenii aceştia nu au văzut nici o problemă la acest capitol, care să facă un impediment din nădejdea într-o iminentă întoarcere a lui Cristos.

24. Parabole cum sunt cea de la Matei 25:14-30 şi Luca 19:11-27 presupun scurgerea unei perioade îndelungate de timp până la întoarcerea Domnului. Prin urmare, primii credincioşi nu se puteau aştepta ca Domnul să vină în orice clipă.

Răspuns: După câte se pare, primii credincioşi nu-şi întemeiau doctrina pe parabole, întrucât ei aşteptau Răpirea! (1Tesaloniceni 1:10). Dar şi fără acest argument, „timpul îndelungat" de la Matei 25:19 este prea nedefinit pentru a exclude ideea iminenţei venirii Domnului. Parabola din Luca ne învaţă că împărăţia nu se va arăta imediat (Luca 19:11), dar asta nu împiedică Răpirea bisericii în orice clipă.