H. Compasiunea manifestată faţă de Mefiboşet
David şi-a adus aminte de legământul încheiat cu Ionatan (1 Samuel 20:14-17) că-i va arăta bunătate şi astfel s-a grăbit să-l aducă la îndeplinire. Ziba, un servitor al răposatului rege Saul, i-a raportat lui David că un fiu schilod al lui Ionatan trăia la Lo Debar, pe malul de răsărit al râului Iordan. David a dat ordin să fie adus acesta la Ierusalim şi să i se restituie bunurile familiei. De asemenea a poruncit ca Mefiboşet să fie lăsat să mănânce la masa regelui. Ziba şi fiii săi au fost desemnaţi să-l slujească pe Mefiboşet.
Mefiboşet este întruchiparea sufletului neconvertit care trăieşte într-un pământ secetos (Lo Debar ar putea să însemne; „nu e păşune" .Dar în timp ce „Lo" înseamnă în mod cert „nu", vocalele standard pentru „păşune" sunt dober, nu debar. Consoanele dbr pot să aibă în ebraică fie sensul de „cuvânt", fie de „lucru". Astfel textul ar putea fi redat „nici un lucru" sau „nimic".) şi este vândut păcatului. (Machir înseamnă vândut - v. 4). El era un supravieţuitor proscris al familiei decăzute a lui Saul. Nu putuse să vină la David să-i cerşească îndurare, deoarece era olog de ambele picioare. Dar milostivul suveran l-a căutat el însuşi, scoţându-l la lumină pentru a-l binecuvânta. Odată găsit, Mefiboşet a primit multe bogăţii şi un loc de părtăşie la masa regelui. Sunt evidente astfel paralelele cu mântuirea de care am avut şi noi parte. Aidoma lui Mefiboşet, şi noi eram neputincioşi (neputând veni la Dumnezeu); starea noastră era deznădăjduită (prin faptul că ne-am născut în omenirea decăzută). Dar prin har am devenit obiecte ale îndurării divine. Am fost elevaţi la un loc de cinste în cadrul familiei lui Dumnezeu, fiind făcuţi comoştenitori cu Cristos. O iubire atât de uimitoare, de divină reclamă inima mea, viaţa mea, tot ce am! - Isaac Watts