Soţia sa, Mical, l-a privit pe fereastră şi l-a văzut îmbrăcat cu efodul, purtându-se într-o manieră pe care ea a considerat-o nedemnă de un rege. Când a venit David acasă, ea i-a acuzat, fără temei, că s-ar fi expus la un act indecent, dansând în public. („Dezvelirea" din versetul 20 trebuie înţeleasă în lumina versetului 14.) El a răspuns că prin dans şi-a exprimat bucuria în Domnul şi a lăsat să se înţeleagă că nu intenţionează să-şi curme râvna pentru lucrurile lui Dumnezeu. El avea să se lase să fie şi mai dispreţuit de oameni şi smerit în ochii lor, dar avea să fie cinstit de „servitoarele" la care s-a referit Mical. Din pricina atitudinii de critică la adresa lui David, Mical a suferit ocara de a nu naşte copii până în ziua morţii ei. Este o atenţionare demnă de luat în seamă că spiritul de critică înăbuşă rodnicia.