Evenimentele din capitolul 6 nu au avut loc la rând, imediat după cele consemnate în capitolul 5. Doi Samuel nu prezintă evenimentele întotdeauna în origine strict cronologică.
Ultima oară când ni s-a vorbit despre chivot a fost la 1Samuel 7:1,2. când fusese trimis înapoi de către filisteni, fiind aşezat în casa lui Abinadab din Chiriat Iearim. De atunci au trecut mulţi ani. Acum vedem cum David s-a decis să aducă chivotul la Ierusalim, pentru ca cetatea să fie capitala nu numai politică, ci şi religioasă a naţiunii. Astfel el a plecat împreună cu treizeci de mii de bărbaţi din Israel la Baale Iuda (Chiriat Iearim) ca să aducă chivotul. Dumnezeu dăduse instrucţiuni ca chivotul să fie purtat cu ajutorul unor drugi, care să se sprijine pe umerii cohatiţilor (Numeri 7:9). Iată însă că aici îl vedem pe David confecţionând un car în care a fost dus cu mare bucurie chivotul la aria lui Nachon (numit Chidon la 1 Cronici 13:9). Acolo boii s-au împiedicat şi chivotul era în pericol să cada jos din căruţă. Uza, fiul lui Abinadab, a încercat să susţină chivotul cu mâna. Numai că nici măcar preoţilor nu li se permitea să se atingă de chivot (Numeri 4:15); Uza a fost lovit pe loc, fiind omorât de Domnul.
De multe ori s-a ridicat întrebarea: de ce l-a lovit Domnul pe Uza pentru că s-a atins de chivot, când şi filistenii s-au atins de el şi nu au fost nimiciţi. Răspunsul pare să fie următorul: „cu cât este cineva mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai solemn şi mai rapid va fi judecat pentru orice faptă rea comisă de el." Judecata trebuie să înceapă de la casa lui Dumnezeu.
A fost oare acţiunea lui Dumnezeu prea severă? Noi ne permitem cu uşurinţă să-L criticăm pe Dumnezeu pentru că nu ne dăm seama de sfinţenia şi maiestatea Sa. Chivotul era cea mai apropiată reprezentare vizibilă a lui Dumnezeu însuşi până la venirea lui Isus pe pământ. Uza a nesocotit însă acest lucru. Moartea sa a fost o lecţie usturătoare pentru israeliţi sa ia în serios gloria lui Dumnezeu. Demonstrează oare limbajul şi acţiunile noastre realitatea cuvintelor noastre când spunem: „Sfinţească-Se Numele Tău"?.