Tulburaţi la auzul veştii privitoare la unitatea Israelului şi la existenţa unui guvern central, filistenii s-au decis să lanseze un atac. Astfel ei şi-au strâns forţele în Valea Refaim, la sud de Ierusalim. Fiind asigurat de Domnul că va avea parte de biruinţă, David a atacat duşmanul, înfrângându-l. Apoi a dat locului aceluia denumirea de Baal Perazim, adică „Baal este frânt" sau „stăpânul breşei". Domnul făcuse breşă în rândurile duşmanului cu acea ocazie. Chipurile pe care le-au abandonat filistenii au fost capturate de David (v. 21) şi arse (1Cronici 14:12) pentru ca nu cumva să devină pietre de poticnire pentru generaţiile viitoare.