Pe când Abner ieşea din prezenţa lui David, pentru a aduce la îndeplinire planul propus, Ioab a revenit la reşedinţa regală şi a aflat ce se petrecuse în ziua aceea. După ce l-a mustrat pe rege pentru că, în opinia sa, nu fi procedat nechibzuit, primind un spion, Ioab a trimis în ascuns soldaţi care să-l aducă înapoi pe Abner. De îndată ce Abner s-a întors la Hebron, Ioab s-a prefăcut că vrea sa stea de vorbă cu el în particular, lângă poartă, în realitate intenţia lui fiind de a-l ucide pe Abner, într-un gest de răzbunare. Şi astfel l-a înjunghiat în stomac, răzbunând moartea fratelui sau, Asahel şi eliminând un potenţial rival la funcţia de comandant şef al forţelor armate ale Israelului. Se pare că lui Ioab nu i-a păsat că Hebron era o cetate de refugiu, în care lui Abner i s-ar fi cuvenit să i se acorde cel puţin un proces, în care justiţia să-şi spună cuvântul (Numeri 35:22-25). Sintagma: „care să se rezeme de un toiag" (v. 29, în româneşte „cârjă") ar putea să se refere la un ciung. În versiunea NASB se spune: „care ia o furcă de tors", deci un efeminat. Traducerea RSV redă textul în mod similar, „unul care ţine un fus", adică se ocupă de treburi femeieşti, nefiind apt pentru război sau pentru munci grele, rezervate bărbaţilor.