B. Psalmul de mulţumire al lui David
Prin cuvintele acestui psalm David îl laudă pe Domnul pentru izbăvirea de duşmanii săi şi pentru nenumăratele binecuvântări pe care Domnul le-a revărsat peste el. Psalmul a fost compus probabil după ce David şi-a consolidat tronul. Saul murise, regatul era unit sub conducerea sa iar vrăjmaşii Israelului fuseseră respinşi. Cuvintele acestea se reîntâlnesc, cu unele variaţiuni, în Psalmul 18, fiind citate în Noul Testament ca având aplicaţie la Mesia (v. 3, „în care îmi voi pune încrederea", cf. Evrei 2:13; v. 50, cf. Rom. 15:9).
Privindu-l ca pe un psalm mesianic, putem schiţa următoarele idei:
1. Laudă adusă lui Dumnezeu pentru că aude şi răspunde la rugăciune (v. 2-4).
2. Moartea care-L încolţea pe Mântuitorul (v. 5-7a).
3. Dumnezeu războindu-Se cu oştirile iadului, în timp ce acestea se luptă, în zadar, să împiedice învierea (v.7b-20).
4. Motivele pentru care Dumnezeu L-a înviat pe Mesia dintre cei morţi (v. 21-30).
5. A doua venire a lui Mesia, în cursul căreia îşi va distruge duşmanii (v. 31-43)
6. Slăvită împărăţie a lui Mesia (v. 44-51).
Pentru o expunere detaliată consultaţi comentariul asupra Psalmului 18.