Mefiboşet a venit şi el să-l întâmpine pe rege. Din înfăţişarea sa se vedea bine că fusese întristat de exilarea lui David încă din prima zi. Mefiboşet rămăsese fidel regelui, în pofida falselor acuze ce i le adusese Ţiba. Regele i-a vorbit destul de aspru pentru faptul că nu l-a însoţit în exilul său, dar Mefiboşet i-a explicat că l-a rugat pe servitorul său Ţiba să-i înşeueze un catâr, dar acesta nu s-a conformat, drept care Mefiboşet, olog cum era, n-a mai putut face nimic. Mefiboşet a adăugat că Ţiba l-a defăimat, dar că nedreptatea aceasta nu mai conta, de vreme ce regele a revenit. Când David a dispus, fără prea multă dreptate, ca Ţiba şi Mefiboşet să împartă între ei pământul, fiul olog al lui Ionatan şi-a dezvăluit adevărata loialitate din inima sa: „Mai bine să ia el totul, întrucât domnul meu regele s-a întors acasă în pace în casa sa."