Atât de mare a fost întristarea regelui încât oamenii s-au simţit ruşinaţi şi vinovaţi, purtându-se ca nişte victime, mai degrabă decât ca nişte învingători. Ioab nu a avut răbdare să asculte toate acestea, lansându-se într-o aspră mustrare la adresa regelui. Ioab s-a plâns că David părea mai interesat de duşmanii săi, decât de adepţii săi fideli şi că era ingrat faţă de cei care i-au salvat viaţa. Apoi l-a avertizat pe David că dacă nu începe imediat să se apropie de popor, acesta îl va da uitării chiar în noaptea aceea. David a primit mustrarea, ducându-se la poarta cetăţii, pentru a putea sta de vorbă cu oamenii.