Solul care i-a transmis lui Ioab vestea despre situaţia disperată în care se afla Absalom a fost mustrat pentru faptul că nu l-a omorât pe rebel. Dar acesta a replicat că oricâţi bani i s-ar da nu va încălca instrucţiunile precise emise de rege. În plus, dacă l-ar ucide pe Absalom, fapta ar ajunge la urechile regelui şi în acest caz Ioab nu i-ar mai lua apărarea. Toate aceste argumente au fost ignorate de Ioab, care a luat trei săgeţi şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă viu în mijlocul stejarului. Apoi i-a lăsat pe purtătorii săi de arme să-i aplice lovitura de graţie, omorându-l pe Absalom. Toate acestea erau, desigur, contrare poruncii regelui, dar în interesul împărăţiei, în contextul în care David refuzase cu încăpăţânare să-şi pedepsească fiii pentru crimele comise, drept care altuia i-a revenit sarcina de a face acest lucru.