Absalom a fost încântat, dar s-a decis să ceară sfatul lui Huşai. Era exact prilejul aşteptat cu ardoare de Huşai, care a spus că acest al doilea sfat al lui Ahitofel nu era bun ,,în acest moment". La urma urmelor David şi oamenii lui erau furioşi din pricina insurecţiei lansate de Absalom, drept care ar fi luptat cu vitejie. Iar David era mult prea înţelept ca să rămână în cursul nopţii alături de trupele sale, preferând probabil să se ascundă în vreo peşteră. Dacă primul atac al lui Ahitofel ar fi dat greş, întreaga naţiune ar fi fost cuprinsă de panică, cauza lui fiind definitiv pierdută. Mult mai bine, a argumentat Huşai, era ca Absalom să dea curs planului său - care părea să indice loialitatea sa faţă de uzurpator, dar care, în realitate, avea menirea să-i pună lui David la dispoziţie timp suplimentar ca să poată scăpa, timp în care ar putea surveni moartea lui Absalom. Şi astfel Huşai a propus să se dea ordinul unei mobilizări generale a tuturor oştirilor Israelului, sub conducerea lui Absalom. Armata astfel constituită nu putea avea egal. Confruntat cu un asemenea atac, David nu mai putea scăpa. Absalom a decis ca planul lui Huşai este mai bun, respingând planul lui Ahitofel, exact aşa cum se rugase David să se întâmple (15:31).