Pe când David era cantonat la Mahanaim, trei oameni, pe nume Şobi, Machir şi Barzilai, au venit la el, aducându-i lui şi celor care-l însoţeau provizii de hrană neperisabilă.
Şobi era un fiu al lui Nahaş, regele decedat al amoniţilor. Fratele său Hanun respinsese gestul de bunăvoinţă al lui David, faptă pentru care suferise (cap. 10). Dar Şobi, deşi provenea din alt neam, avea mai multă consideraţie pentru regele Israelului decât aveau cei mai mulţi evrei. Tot aşa şi Domnul Isus a fost primit de mai multe Neamuri, fiind respins de către „ai Săi"(Ioan 1:11).
Machir avusese grijă de Mefiboşet ani de zile, până când David l-a adus la Ierusalim (9:3-5). Machir i-a slujit pe cei aflaţi la ananghie, fie că era vorba de un prinţ şchiop, fie de un rege detronat. Cei care dau din avutul lor pentru propăşirea cauzei lui Cristos, prin gesturi de omenie şi ospitalitate, vor avea parte de o răsplată însutită când Se va întoarce Domnul în slavă.
Barzilai a contribuit la întreţinerea lui David pe toată perioada cât a stat el la Mahanaim. El era un om foarte bogat şi ajutorul său a fost de mare folos pentru rege (19:31-39). Mai târziu, când se afla pe patul de moarte, David i-a spus lui Solomon să-i înalţe pe fiii lui Barzilai la poziţii cu vază la curtea regală (1Regi 2:7). Cristos nu-i va uita pe cei care L-au slujit, dându-le într-o zi poziţii de onoare în împărăţia Sa.