La Bahurim, pe drumul spre Ierihon, un descendent ai lui Saul pe nume Şimei a ieşit afară şi a început să-l blesteme cu năduf pe David, învinuindu-l că a vărsat sângele casei lui Saul. Abişai, unul din membrii gărzii lui David, a vrut să-l ucidă pe Şimei pe loc, dar regele nu i-a permis, sugerând că poate Domnul l-a pus pe Şimei să blesteme. Şi apoi a adăugat că un membru al casei lui Saul avea mai mult temei să dorească să-i ia viaţa, decât avea propriul său fiu, Absalom. În plus, David şi-a amintit probabil de moartea lui Urie, dându-şi seama că acuzaţiile lui Şimei nu erau cu totul lipsite de temei. De asemenea David spera că ostilitatea virulentă a lui Şimei ar putea să-L determine pe Dumnezeu să se îndure de David. Pe când regele se îndrepta spre Iordan, împreună cu anturajul său, Şimei se ţinea scai de ei, blestemând şi aruncând cu ţărână şi pietre, în cele din urmă, regele exilat a ajuns la râu, unde atât el, cât şi însoţitorii s-au răcorit.