Preoţii Ţadoc şi Abiatar au ieşit din cetate cu chivotul legământului, intenţionând să-l urmeze pe David în exil. Dar el i-a trimis înapoi, în nădejdea că Domnul îi va îngădui şi lui să se întoarcă. De asemenea, le-a spus preoţilor că-i vor fi de mai mare folos rămânând în Ierusalim (ca un fel de a cincea coloană în cadrul efectivelor lui Absalom). Cât despre David, el se va duce până la malul de vest al Iordanului, aşteptând să primească veşti de la ei cu privire la felul în care va decurge rebeliunea lui Absalom. Departe de a se umple de amărăciune în împrejurările vitrege pe care le presupunea acest exil nedorit, David s-a supus fără murmur voii lui Dumnezeu, care a îngăduit să se întâmple aceste lucruri. Din titlul Psalmului 3 aflăm că acesta a fost compus tocmai în perioada de care ne ocupăm. În psalmul acesta aflăm că încrederea lui David în Domnul a rămas neclintită, chiar în mijlocul furtunii care l-a cuprins.