Ceea ce pare să spună femeia în acest verset este că, asemenea apei vărsate pe pământ, trecutul (adică moartea lui Amnon) nu mai poate fi adunat, prin urmare, ce rost mai are să se insiste asupra sa. De asemenea cuvintele ei ar mai putea însemna că viaţa este mult prea scurtă ca să fie irosită în certuri nesfârşite. Ultima parte a versetului 14 pare să însemne că Dumnezeu nu-l nimiceşte imediat pe un infractor (cum bine ştia David), ci concepe mijloace [în ediţia română: doreşte n.tr.] prin care un păcătos să poată fi iertat şi restaurat. Dacă Dumnezeu acţionează în felul acesta, oare de ce nu ar proceda regele la fel?