Absalom a mângâiat-o pe Tamar, într-o manieră din care nu reieşea că el realiza gravitatea faptei comise, asta pentru că inima şi mintea lui erau absorbite deja de gândul răzbunării împotriva lui Amnon. Dizgraţiată şi întinată, cu neputinţă de a mai fi luată în căsătorie, fără ca ea să fi contribuit cu ceva la acest deznodământ, Tamar a rămas nemângâiată în casa fratelui ei Absalom, aceasta însemnând probabil că a rămas necăsătorită toată viaţa. Pofta aduce vătămare nu numai părţii vinovate, ci şi celei nevinovate.