Faptul că David nu s-a bucurat de moartea lui Saul, ci l-a plâns cu amar relevă o altă trăsătură a caracterului său nobil. O. Von Gerlach vede o paralelă între David şi Cristos în acest punct: Singurele manifestări de jale pentru moartea lui Saul, cu excepţia celor venite din partea locuitorilor Iabesului (1 Samuel 31:11), au purces tocmai de la omul pe care Saul îl urâse şi prigonise atâţia ani, până în clipa morţii sale. Tot aşa şi succesorul lui David a plâns pentru căderea Ierusalimului, chiar pe când acesta era pe punctul de a-l ucide pe El însuşi.
Totodată David a compus un cântec de jale intitulat „Cântecul Arcului". Cartea lui Iaşer sau „Cartea Dreptului" a fost, probabil, o colecţie de poezii despre bărbaţii de renume ai Israelului (vezi şi Iosua 10:13). După câte se pare, această lucrare nu s-a păstrat până în zilele noastre şi, desigur, nu a fost inclusă în textul sacru al Scripturii.