Solul i-a raportat lui David exact aşa cum fusese instruit, după care i s-a spus să-i transmită lui Ioab răspunsul regelui, prin care acesta afirma că înfrângerile militare sunt inevitabile şi că nu trebuie să se întristeze prea mult din pricina morţii lui Urie, deoarece - nu-i aşa? - sabia loveşte fără părtinire, când pe unul, când pe altul. În felul acesta, dând dovadă de o cumplită făţărnicie, David a încercat să-şi ascundă profunda vinovăţie „prin comentariul cu nuanţe fataliste, despre natura inevitabilă şi capricioasă a morţii." După timpul cuvenit de doliu, David a trimis să-i fie adusă Batşeba, care i-a devenit soţie. Şi nu după mult timp acesteia i s-a născut un copil.
Faptul că Scripturile relatează acest incident din viaţa lui David este un indiciu grăitor al consecvenţei şi trăiniciei lor. Ele ne oferă astfel o imagine neretuşată, de mare francheţe, asupra oamenilor lui Dumnezeu, exact aşa cum au fost aceştia, cu toate sechelele pe care le-au avut.