Dumnezeu a promis că va pune capăt istoriei oamenilor nelegiuiţi printr-o judecata. Dacă această judecată pare să întârzie, asta nu se datorează faptului că Dumnezeu ar fi necredincios făgăduinţei Sale, ci îndelungii Sale răbdări, faptului că El nu vrea ca nici unul să nu piară, ci doreşte ca toţi să vină la pocăinţă. În mod intenţionat, el dilată timpul harului pentru ca oamenii să aibă prilejul să fie mântuiţi.
La Isaia 61:2 citim despre anul de îndurare al Domnului şi despre ziua răzbunării Sale, de unde deducem că El îşi găseşte desfătarea în a-Şi arăta îndurarea, pe când judecata îi este străină (Isaia 28:21). Textul ar mai putea însemna că El poate dilata îndelunga Sa răbdare o mie de ani, comprimând, în schimb, judecăţile Sale într-o singură zi.
El a aşteptat 120 de ani înainte de a trimite potopul. Şi între timp a aşteptat câteva mii de ani înainte de a fi distrus lumea prin foc.