Când Dumnezeu a creat pământul, El l-a sădit cu suficientă apă ca aceasta să-l poată distruge. În aceeaşi manieră, El a sădit cerurile şi pământul cu suficient foc pentru a le distruge.
În această epocă nucleară în care trăim, am ajuns la cunoştinţa faptului că materia este energie înmagazinată. Scindarea nucleului de atom degajă cantităţi enorme de energie incandescentă. Prin urmare, întreaga cantitate de materie din lume reprezintă un potenţial uriaş de exploziv. În prezent Domnul restrânge acest potenţial, nepermiţând explozia (Coloseni 1:17, „toate stau împreună în El"). Dacă El Şi-ar retrage mâna Sa restrictivă, elementele s-ar topi. Între timp, cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate prin Cuvântul Său, pentru focul din ziua de judecată şi de pierzare a oamenilor nelegiuiţi.