Batjocoritorii ignoră cu bună ştiinţă un fapt, anume potopul. Căci Dumnezeu a intervenit totuşi la un moment dat în afacerile oamenilor, scopul acestei intervenţii specifice fiind de a pedepsi răutatea. Or, dacă acest lucru s-a întâmplat o dată, se poate întâmpla din nou.
Este un fapt de extremă condamnare la adresa acestor oameni că sunt neştiutori în mod voit. Ei se fălesc însă că sunt ştiutori şi susţin că sunt obiectivi în raţionamentul lor. Ei se laudă că aderă la principiile investigaţiei ştiinţifice. Dar, în realitate, ei ignoră un fapt bine atestat al istoriei: potopul! Mai bine ar face să ia nişte cursuri de geologie!
Căci ei în mod voit uită că odinioară erau ceruri şi că un pământ scos, prin Cuvântul lui Dumnezeu, din apă şi prin apă... a pierit. Cerurile şi pământul au fost create prin Cuvântul lui Dumnezeu. El a rostit cuvântul şi ele au luat fiinţă (Evrei 11:3). Pământul - ne spune Petru - a fost format din apă şi prin apă. Mărturisim că în această afirmaţie sunt adâncimi pe care nu le putem pricepe pe de-a-ntregul. Ştim însă de la Geneza 1:2 că faţa pământului era acoperită de apă. Apoi în versetul 6 citim că Dumnezeu a făcut un firmament sau o întindere care să separe apa de pe pământ de ceaţa sau stratul de nori ce plutea deasupra pământului. Presupunem de aici că pământul fusese acoperit până atunci cu o ceaţă groasă de apă în care nu putea fi întreţinută viaţa. Firmamentul a asigurat atmosfera clară în care să putem respira. La Geneza 1:9 ni se spune că s-a operat separarea continentelor de oceane, căci acesta este probabil sensul afirmaţiei referitoare la „pământul scos.... din apă" (vezi şi Psalmul 24:2).
Oricare ar fi implicaţiile pe plan ştiinţific ale afirmaţiei lui Petru, noi ştim precis că pământul este un mediu apos, acoperit cu un strat de nori. Trei pătrimi din suprafaţa sa este apă - oceanele - şi o mare parte a acestei suprafeţe este acoperită de ceţuri. După câte ştim, pământul este singura planetă ce conţine apă şi, prin urmare, singura care poate întreţine viaţa.