Principala lor batjocură este îndreptată împotriva venirii lui Cristos, atitudinea lor fiind exprimată de cuvintele: „Unde este făgăduinţa venirii Lui?" prin care vor să spună, de fapt: „Unde este împlinirea făgăduinţei Sale?" Dar ce înţeleg ei prin venirea Lui?

Înţeleg ei oare venirea lui Cristos ca să-Şi ia acasă sfinţii, în cadrul evenimentului pe care noi îl numim Răpirea (1Tesaloniceni 4:13-18)? Este îndoielnic că aceşti batjocoritori ar şti ceva despre prima fază a revenirii Domnului.

Se referă ei atunci la venirea lui Cristos împreună cu sfinţii Săi, ca să-şi întemeieze împărăţia universală (1Tesaloniceni 3:13)? E posibil ca această fază a venirii Domnului să figureze în gândirea lor.

Dar din restul pasajului reiese clar că ei se gândesc la judecata finală a lui Dumnezeu pe pământ sau ceea ce se numeşte în popor sfârşitul lumii. Ei se gândesc la nimicirea în foc a cerurilor şi pământului la sfârşitul Mileniului.

Ceea ce spun ei de fapt este: „Voi, creştinii, ne-aţi tot ameninţat cu groaznica judecată ce se va abate asupra pământului. Astfel ne spuneţi că Dumnezeu va interveni în istorie, că-i va pedepsi pe cei răi şi că va distruge pământul. Toate astea nu sunt însă decât nişte bazaconii. Nu avem de ce să ne temem. Putem trăi cum poftim. Nu există nici o dovadă că Dumnezeu a intervenit vreodată în istorie. Prin urmare, ce ne-ar face să credem că o va face vreodată?"

Concluzia lor se întemeiază pe ipoteza şubredă că „de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de ta începutul creaţiei." Ei afirmă astfel că natura îşi urmează fără întrerupere legile sale uniforme şi că nu ar fi existat nici un fel de intervenţii supranaturale, că pentru toate există, chipurile, o explicaţie.

Ei cred în legea uniformitarianismului, conform căreia procesele existente în natură au acţionat în aceeaşi manieră şi, practic, cu aceeaşi intensitate ca în prezent, şi că aceste procese sunt suficiente pentru a explica toate schimbările ce au avut loc.

Există o legătură vitală între legea uniformitarianismului şi teoriile enunţate de obicei cu privire la evoluţie. Teoria dezvoltării progresive a organismelor vii din tipuri pre-existente se bazează pe presupunerea că condiţiile în care a avut loc această transformare ar fi fost destul de uniforme. Dacă însă pământul acesta a fost afectat de cataclisme şi catastrofe, atunci unele din presupoziţiile lui Darwin vor fi numaidecât afectate.