În toate epistolele sale Pavel a vorbit despre marile adevăruri de care s-a ocupat Petru în cele două scrisori ale sale; adevăruri cum ar fi naşterea din nou, Dumnezeirea lui Cristos, viaţa Sa de suferinţă, fără păcat, moartea Sa înlocuitoare, învierea Sa, înălţarea Sa la cer, întoarcerea Sa, Ziua Domnului şi starea eternă.
Unele adevăruri din Biblie sunt greu de înţeles, cum ar fi Trinitatea, alegerea lui Dumnezeu şi liberul arbitru al omului, taina suferinţei, etc. Nu trebuie să ne tulbure faptul că descoperim în Biblie chestiuni care depăşesc puterea noastră de înţelegere. Cuvântul lui Dumnezeu este infinit şi inepuizabil. Când îl studiem, trebuie să fim întotdeauna dispuşi să-I acordăm lui Dumnezeu creditul de a cunoaşte lucruri pe care noi niciodată nu le vom putea pătrunde.
Petru nu critică scrierile lui Pavel când le defineşte drept lucruri greu de înţeles. Nu stilul de a scrie al lui Pavel este greu de înţeles, ci subiectele tratate de el. Barnes scrie: „Petru se referă nu la dificultăţile de a înţelege ce a vrut să spună Pavel, ci la dificultatea de a pricepe marile adevăruri predate de el."
În loc să le accepte pur şi simplu prin credinţă, cei neştiutori şi nestatornici răstălmăcesc unele din aceste adevăruri dificile spre pierzarea lor. Unele culte false, de pildă, răstălmăcesc adevărul despre lege ca un revelator al păcatului, afirmând că mântuirea s-ar căpăta prin lege. Alţii fac din botez poarta raiului. Ei procedează aşa nu numai cu scrierile lui Pavel, ci şi cu alte Scripturi.
Observaţi că Petru aşează aici scrierile lui Pavel la acelaşi nivel cu celelalte Scripturi, adică Vechiul Testament şi câteva din porţiunile Noul Testament ce erau deja disponibile. El recunoaşte că epistolele pauline sunt o parte integrantă din Scripturile sacre.