În versetul 12 credincioşii sunt îndemnaţi să aştepte Ziua lui Dumnezeu. Aici ei sunt descrişi ca unii care aşteaptă ceruri noi ţi un pământ nou, în care locuieşte neprihănirea. Asta sprijină concepţia potrivit căreia Ziua lui Dumnezeu se referă la starea eternă când vor fi ceruri noi şi un pământ nou.

La Isaia 65:17; 66:22 cerurile noi si pământul nou se referă la Mileniu, dar şi la starea eternă. Ştim că în acele pasaje este vorba despre Mileniu, deoarece se constată prezenţa păcatului (65:20) şi observăm că se vor naşte copii (65:23). Petru aplică aceste cuvinte exclusiv la starea eternă; cerurile şi pământul actuale vor fi trecut deja.

Petru spune că neprihănirea locuieşte în cerurile noi şi în pământul nou. În timpul de faţă harul domneşte prin neprihănire (Romani 5:21). În Mia de ani însă neprihănirea va domni (Isaia 32:1); în veşnicie, neprihănirea va locui. În împărăţia pământească, Cristos va domni cu un toiag de fier şi neprihănirea va fi aplicată cu forţa de către EL în acest sens, va domni neprihănirea. Dar în veşnicie, nu va mai fi trebuinţă de un toiag de fier. Neprihănirea va fi la ea acasă. Nici un păcat nu va mai pătrunde, pentru a strica pacea sau farmecul acelei scene minunate.